16 definiții pentru țâmburuc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÂMBURÚC, țâmburuce, s. n. Țumburuș. – Cf. țumburuș.

ȚÂMBURÚC, țâmburuce, s. n. Țumburuș. – Cf. țumburuș.

țâmburuc sn [At: TDRG / V: țum~, țim~, (reg) ~mpurug, țumburug (Pl: țumburuguri), ~ric (Pl: ~ricuri), țimbirlic, țâmpric / Pl: ~uce, ~uri / E: ns cf țâmburuș] 1-2 (Parte mică a unui) obiect (mic), de obicei de formă rotundă Si: țâmburuș (1-2). 3 (Reg; îf țumburug) Insignă. 4 (Reg) Uvulă.

țâmburic sn vz țâmburuc

țâmpric s vz țâmburuc

țâmpurug sn vz țâmburuc

țimbirlic s vz țâmburuc

țimburuc sn vz țâmburuc

țumburuc sn vz țâmburuc

țumburug sn vz țâmburuc

ȚIMBURÚC s. n. v. țîmburuc.

ȚÎMBURÚC, țîmburuce, s. n. Mică proeminență, de obicei rotundă, la un obiect. Era un fel de țîmburuc pe care, dacă apăsai, venea îndată sora. CAMILAR, N. II 93. – Variante: țimburúc, țîmpurúg (I. CR. VI 126) s. n.

ȚÎMPURÚG s. n. v. țîmburuc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țâmburúc s. n., pl. țâmburúce

țâmburúc s. n., pl. țâmburúce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚÂMBURÚC s. țâmburuș.

ȚÎMBURUC s. țîmburuș.

Intrare: țâmburuc
țâmburuc substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâmburuc
  • țâmburucul
  • țâmburucu‑
plural
  • țâmburuce
  • țâmburucele
genitiv-dativ singular
  • țâmburuc
  • țâmburucului
plural
  • țâmburuce
  • țâmburucelor
vocativ singular
plural
țimburuc substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țimburuc
  • țimburucul
  • țimburucu‑
plural
  • țimburuce
  • țimburucele
genitiv-dativ singular
  • țimburuc
  • țimburucului
plural
  • țimburuce
  • țimburucelor
vocativ singular
plural
țâmpurug substantiv neutru
substantiv neutru (N3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâmpurug
  • țâmpurugul
  • țâmpurugu‑
plural
  • țâmpuruge
  • țâmpurugele
genitiv-dativ singular
  • țâmpurug
  • țâmpurugului
plural
  • țâmpuruge
  • țâmpurugelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țâmburuc, țâmburucesubstantiv neutru

  • 1. Mică proeminență, de obicei rotundă, la un obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era un fel de țîmburuc pe care, dacă apăsai, venea îndată sora. CAMILAR, N. II 93. DLRLC
etimologie:
  • cf. țumburuș DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.