18 definiții pentru țigaie (adj.)
din care- explicative (15)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚIGÁIE, țigăi, adj. f. (Despre lână) Scurtă și creață, moale, mătăsoasă; (despre oi) cu lână scurtă, creață și mătăsoasă. ♦ (Substantivat) Rasă de oi autohtonă, crescută pentru producția de lână semifină, de carne și lapte; oaie din această rasă. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țigaie [At: (a. 1649) IORGA, S. D. X, 48 / V: (reg) țigău sm, țigai sm, a, ~gâie a, ~are (Pl: țigări, țigare), ~ară (Pl: țigare) sf, a, țigar sm, ~gără sf, a, ~gâră (Pl: țigâre), țighire[1] (Pl: țighire), cig~ (Pl: cigăi), cigare a / Pl: țigăi / E: nct] 1 sf Rasă de oi cu lână scurtă, creață, moale și fină. 2-3 sf, a (Oaie) cu lână scurtă, creață, moale și fină. 4 a (D. lână) Care este obținut de la oaie țigaie (3). 5 sf (Reg) Lână obținută de la oaia țigaie (3). 6 sf (Îvr) Lână de calitate inferioară. 7 sf Stofă fabricată din lână țigaie (4). 8 a Care este făcut din lână țigaie (4). 9-10 sm (Reg; îf țigai, țigar, țigău) Berbece (sau miel) de rasă țigaie (1).
- Referința încrucișată recomandă această variantă în forma țighiră — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚIGÁIE, țigăi, adj. (Despre lână) Scurtă și creață, moale, mătăsoasă; (despre oi) cu lână scurtă, creață și mătăsoasă. ♦ (Substantivat) Rasă de oi autohtonă, crescută pentru producția de lână semifină, de carne și lapte; oaie din această rasă. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de baron
- acțiuni
ȚIGÁIE, țigăi, adj. f. (Despre lînă) Scurtă și creață, cu firul moale, fin și mătăsos; (despre oi) care are astfel de lînă. Turma sa de oi trece peste o mie de capete, parte merinoase, parte țigăi și parte țurcance. I. IONESCU, D. 352. Urcă și coboară Și drumul măsoară Trei turme de oi, De oi tot țigăi. TEODORESCU, P. P. 435. Două oi țigăi, bîrsane Și copile năzdrăvane. ALECSANDRI, P. P. 302. ◊ (Substantivat) Majurul răspunde cu capul de fiecare țigaie. CAMILAR, N. I 451. Cu ițari de țigaie și încălțați cu opincuțe, spălați curat și pieptănați. CREANGĂ, A. 75. ♦ (Substantivat) Rasă de oi cu lînă moale și fină.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚIGÁIE2 ~ăi adj. (despre oi) Care are lână scurtă, moale și creață. ◊ Lână ~ lână cu firul scurt și creț. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țigai sm, a vz țigaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țigară2 sf, a vz țigaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țigare2 sf, a vz țigaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țigără1 sf, a vz țigaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țigău sn[1] vz țigaie
- Definiția principală (țigaie) încadrează țigău ca sm. — cata
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țigâie a vz țigaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țigâră sf vz țigaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țighiră[1] a vz țigaie
- În definiția principală, această variantă este tipărită: țighire — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țigáĭ și țigắŭ, -áĭe adj., pl. m. și f. țigaĭ, ca laĭ, lăŭ (cp. cu germ ziege, capră, și cu rom. țiclăŭ). Se zice despre un fel de oĭ cu lîna maĭ mică, bătută și mătăsoasă, de calitatea cea maĭ bună: berbec țigaĭ (saŭ țigăŭ), oaĭe țigaĭe. De oaĭe țigaĭe: lînă țigaĭe. Făcut din asemenea lînă: postav țigaĭ (Acad. la bîrsan). V. țurcan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țigắŭ, V. țigaĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țigáie adj. f., s. f., pl. țigắi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țigáie adj. f., s. f., pl. țigăi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țigaie
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv feminin (AF131) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A114) Surse flexiune: Scriban | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
țigaie, țigăiadjectiv feminin
- 1. (Despre lână) Scurtă și creață, moale, mătăsoasă; (despre oi) cu lână scurtă, creață și mătăsoasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Turma sa de oi trece peste o mie de capete, parte merinoase, parte țigăi și parte țurcance. I. IONESCU, D. 352. DLRLC
- Urcă și coboară Și drumul măsoară Trei turme de oi, De oi tot țigăi. TEODORESCU, P. P. 435. DLRLC
- Două oi țigăi, bîrsane Și copile năzdrăvane. ALECSANDRI, P. P. 302. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09