opțiuni

6 definiții pentru șuchi (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șuchi1 sn [At: DLR / V: (reg) șuichi / Pl: ~uri / E: ns cf șucată] (Mun) Bucată mare (de pâine, de mămăligă etc.) Si: (reg) șuchiuman.

șuchi2 v vz șuchea2

șuchi3, șuche a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ / E: ns cf șucheat, mg süket] (Mol; d. oameni) 1-4 Șucheat (1-4).

șuchĭ, -che adj., pl. tot așa (ung. süke, zăpăcit, cam surd). Est. Șuchet: om șuchĭ, femeĭe șuche.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șúchi (-che), adj. – Năucit, buimăcit, flușturatic. – Var. șuchet, șuchiat. Origine îndoielnică, cf. deșuchiat. După Pușcariu, Dacor., I, 243-4 și Scriban, din mag. süke(t) „surd”. – Der. șuchiană, s. f. (deșucheată, zănatică); șucheți, vb. refl. (a se zăpăci, a se deregla); șuchețenie, s. f. (nesăbuire, nesocotință, șmecherie). Cuvinte folosite în Mold.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șuchi2, șúche, adj. (reg.; despre oameni) deșucheat.

Intrare: șuchi (adj.)
șuchi (adj.) adjectiv
adjectiv (A117)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuchi
  • șuchiul
  • șuchiu‑
  • șuche
  • șuchea
plural
  • șuchi
  • șuchii
  • șuchi
  • șuchile
genitiv-dativ singular
  • șuchi
  • șuchiului
  • șuchi
  • șuchei
plural
  • șuchi
  • șuchilor
  • șuchi
  • șuchilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)