6 definiții pentru ștremeleag
Explicative DEX
ștremeleag [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) st~ sn / Pl: ~ege, ~uri sn, ~egi sm / E: ns cf ștepeleag] 1 sn (Mun; Olt) Tulpină fără ramuri sau fără frunze. 2 sn (Mun; d. oameni; îe) A fi (sau a rămâne) ~ A fi (sau a rămâne) dezbrăcat. 3 sn (Mun; d. oameni; îae) A fi (sau a rămâne) sărac. 4 sn (Mun) Băț (1). 5 sn (Olt; irn) Furcă (de tors). 6 sn (Olt) Știulete (4). 7 sn (Olt) Parte a calului pe care crește coada. 8 sm (Mun; irn) Om înalt și slab. 9 sn (Arg; fig) Penis.
stremeleag sn vz ștremeleag
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
ștremeleág s. n., pl. ștremeleáguri / ștremelége
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
ȘTREMELEÁG s. v. membru, penis.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ștremeleag s. v. MEMBRU. PENIS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Jargon
ștremeleág, ștremelége și ștremeleáguri, s.n. și ștremelégi, s.m. (reg.) 1. (s.n.) tulpină fără ramuri sau fără frunze. 2. (s.n.) băț, bâtă. 3. (s.n.) furcă de tors. 4. (s.n.) partea lemnoasă a fructului de porumb, fără boabe. 5. (s.n.) parte a cozii calului pe care crește părul. 6. (s.m.) om înalt și slab.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N16) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |