ștalog sn [At: ȚICHINDEAL, ap. CADE / V: (reg) ~onc, ștăl~ / Pl: ~oage / E: srb štalog, ger Stallung] 1 (Ban) Grajd (pentru oi). 2 (Reg; îf ștălog) Adăpost provizoriu al păzitorului de vite.

ștalóg n., pl. oage (sîrb. štalog, d. germ. stall, a. î.). Ban. Staul.

ȘTALÓG s. v. grajd, staul.

ștalog s. v. GRAJD. STAUL.

ștalóg (-oáoge), s. n. – (Banat) Grajd, staul. – Var. ștală. Sb. štalog (Candrea), var. directă din germ. Stalle. Este dubletul lui stal, s. n. (fotoliu, în sălile de spectacol), mr. stală, din fr. stalle, it. stallo; der. instala, vb., din fr. installer; instalați(un)e, s. f.; instalator, s. m.

ștalóg, ștăloáge, s.n. (reg.) 1. grajd, staul. 2. (în forma: ștălog) adăpost provizoriu al păzitorului de vite.