ȘLEÁPCĂ, șlepci, s. f. (Înv. și reg.) Pălărie în trei colțuri; tricorn; p. ext. șapcă. – Din rus. šleapka.

șleapcă¹ sf [At: ALECSANDRI, T. 1381 / Pl: șlepci, șlepce / E: rs шляпка] (Îrg) Șapcă (1).

șleapcă² sf vz șleahtă

ȘLEÁPCĂ, șlepci, s. f. (Reg.) Pălărie în trei colțuri; tricorn; p. ext. șapcă. – Din rus. šleapka.

ȘLEÁPCĂ, șlep ci, s. f. Pălărie în trei colțuri; tricorn;. șapcă. Și-a pus șleapcă leșească în cap, rochie pe trup, dar îl dau de gol mustățile. D. ZAMFIRESCU, R. 36. Iaca ghizdanul, cucoane, șleapca cea nouă și cravașa. ALECSANDRI, T. 1381. – Variante: șleápă (GHICA, la CADE), șlápă (MACEDOSNKI, O. III 98) s. f.

șleapcă f. Mold. tricorn: șleapca cea nouă AL. [Rus. ȘLIAPKA, pălărie, din nemț. SCHLAPP(HUT)].

șleápcă f., pl. șlepcĭ (rus. šlĕapka, dim. d. šlĕapa, pălărie în treĭ colțurĭ, tricorn, d. germ. schlapp-hut, pălărie moale. Cp. și cu bg. šlĕap, leop! V. pleașcă 2). Vechĭ. Tricorn. – La Ghica șleapă, pl. epe.

ȘLÁPĂ s. f. v. șleapcă.

ȘLEÁPĂ s. f. v. șleapcă.

2) pleáșcă f., pl. pleștĭ și pleșcĭ (met. din șleapcă). Mold. sud. Iron. Pălărie orĭ bonetă moale și turtită (V. tîrchilă). Cataplazmă din cîlț și gălbenuș care se pune pe la țară în capu copiilor, se toarnă spirt deasupra și se dă foc în credință că se vor vindeca de boala de stomah (V. moxă).

șleápcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. șlépcii; pl. șlepci

șleápcă s. f., g.-d. art. șlépcii; pl. șlepci

ȘLEÁPCĂ s. v. tricorn.

șleapcă s. v. TRICORN.

ȘLEÁPĂ s. v. tricorn.

șleapă s. v. TRICORN.

ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte.