14 definiții pentru șâșâi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘÂȘÂÍ, șấșâi, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A repeta în mod prelungit și monoton sunetul „ș” pentru a liniști sau a adormi un copil mic. 2. Intranz. A foșni ușor; a fâșâi. [Var.: (pop.) șișăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

șâșâi [At: COȘBUC, P. I, 250 / V: (reg) ~șăi, șișăi, șișei, șișii, șișui / Pzi: șâșâi, 3 ~e, ~esc / E: fo] (Reg) 1 vi (D. frunze, vânt, ape etc.) A șopoti (3). 2 vt (C. i. copii mici) A repeta în mod prelungit și monoton sunetul „ș” pentru a liniști sau a adormi Si: (reg) a șușui2 (2). 3 vi (D. oameni) A șuiera (1) printre dinți. 4 vi (D. șerpi) A scoate un sunet specific speciei.

ȘÂȘÂÍ, șấșâi, vb. IV. Tranz. A repeta în mod prelungit și monoton sunetul „ș” pentru a liniști sau a adormi un copil mic. – Formație onomatopeică.

ȘIȘĂÍ vb. IV v. șâșâi.

ȘIȘĂÍ, pers. 3 șíșăie, vb. IV. Intranz. A foșni ușor; a fâșâi. – Formație onomatopeică.

ȘIȘĂÍ, șișăiesc, vb. IV. Intranz. (Despre frunze, petale, hîrtii etc.) A foșni ușor; a fîșîi. Se pornise vîntul prin cireș, și floarea A-nceput să ningă, șișăind domol. COȘBUC, P. I 250.

ȘIȘIÍ vb. IV v. șîșîi.

ȘÎȘÎÍ, șî́șîi și șîșîiesc, vb. IV. Tranz. A repeta în mod prelungit și monoton sunetul «ș», pentru a liniști pe cineva (în special pentru a adormi un copil mic). – Variantă: șișií (MARIAN, NA. 180) vb. IV.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!șâșâi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. șâșâi, 3 șâșâie, imperf. 1 șâșâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să șâșâi, 3 să șâșâie

!șâșâí/șișăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 șấșâie/șíșăie, imperf. 3 sg. șâșâiá/șișăiá; conj. prez. 3 să șấșâie/să șíșăie

șâșâí (a liniști) vb., ind. și conj. prez. 3 sg. șâșâie, imperf. 3 sg. șâșâiá

șișăí v. șâșâí

șișăí (a foșni) vb., ind. și conj. prez. 3 sg. șíșăie, imperf. 3 sg. șișăiá

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șâșâí, șấșâi și șâșâiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre frunzele mișcate de vânt, despre ape etc.) a produce un zgomot slab și continuu; a șușui, a șoșoi, a foșni, a fâșâi, a șușoti, a murmura, a susura. 2. (despre copiii mici) a liniști, a adormi prin repetarea prelungită și monotonă a sunetului ș; a șușui. 3. a șuiera.

Intrare: șâșâi
șâșâi1 (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șâșâi
  • șâșâire
  • șâșâit
  • șâșâitu‑
  • șâșâind
  • șâșâindu‑
singular plural
  • șâșâie
  • șâșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șâșâi
(să)
  • șâșâi
  • șâșâiam
  • șâșâii
  • șâșâisem
a II-a (tu)
  • șâșâi
(să)
  • șâșâi
  • șâșâiai
  • șâșâiși
  • șâșâiseși
a III-a (el, ea)
  • șâșâie
(să)
  • șâșâie
  • șâșâia
  • șâșâi
  • șâșâise
plural I (noi)
  • șâșâim
(să)
  • șâșâim
  • șâșâiam
  • șâșâirăm
  • șâșâiserăm
  • șâșâisem
a II-a (voi)
  • șâșâiți
(să)
  • șâșâiți
  • șâșâiați
  • șâșâirăți
  • șâșâiserăți
  • șâșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • șâșâie
(să)
  • șâșâie
  • șâșâiau
  • șâșâi
  • șâșâiseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șișăi
  • șișăire
  • șișăit
  • șișăitu‑
  • șișăind
  • șișăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • șișăie
(să)
  • șișăie
  • șișăia
  • șișăi
  • șișăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • șișăie
(să)
  • șișăie
  • șișăiau
  • șișăi
  • șișăiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șișii
  • șișiire
  • șișiit
  • șișiitu‑
  • șișiind
  • șișiindu‑
singular plural
  • șișiie
  • șișiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șișii
(să)
  • șișii
  • șișiiam
  • șișiii
  • șișiisem
a II-a (tu)
  • șișii
(să)
  • șișii
  • șișiiai
  • șișiiși
  • șișiiseși
a III-a (el, ea)
  • șișiie
(să)
  • șișiie
  • șișiia
  • șișii
  • șișiise
plural I (noi)
  • șișiim
(să)
  • șișiim
  • șișiiam
  • șișiirăm
  • șișiiserăm
  • șișiisem
a II-a (voi)
  • șișiiți
(să)
  • șișiiți
  • șișiiați
  • șișiirăți
  • șișiiserăți
  • șișiiseți
a III-a (ei, ele)
  • șișiie
(să)
  • șișiie
  • șișiiau
  • șișii
  • șișiiseră
șâșâi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șâșâi
  • șâșâire
  • șâșâit
  • șâșâitu‑
  • șâșâind
  • șâșâindu‑
singular plural
  • șâșâiește
  • șâșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șâșâiesc
(să)
  • șâșâiesc
  • șâșâiam
  • șâșâii
  • șâșâisem
a II-a (tu)
  • șâșâiești
(să)
  • șâșâiești
  • șâșâiai
  • șâșâiși
  • șâșâiseși
a III-a (el, ea)
  • șâșâiește
(să)
  • șâșâiască
  • șâșâia
  • șâșâi
  • șâșâise
plural I (noi)
  • șâșâim
(să)
  • șâșâim
  • șâșâiam
  • șâșâirăm
  • șâșâiserăm
  • șâșâisem
a II-a (voi)
  • șâșâiți
(să)
  • șâșâiți
  • șâșâiați
  • șâșâirăți
  • șâșâiserăți
  • șâșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • șâșâiesc
(să)
  • șâșâiască
  • șâșâiau
  • șâșâi
  • șâșâiseră
șișii2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șișii
  • șișiire
  • șișiit
  • șișiitu‑
  • șișiind
  • șișiindu‑
singular plural
  • șișiește
  • șișiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șișiesc
(să)
  • șișiesc
  • șișiam
  • șișiii
  • șișiisem
a II-a (tu)
  • șișiești
(să)
  • șișiești
  • șișiai
  • șișiiși
  • șișiiseși
a III-a (el, ea)
  • șișiește
(să)
  • șișiască
  • șișia
  • șișii
  • șișiise
plural I (noi)
  • șișiim
(să)
  • șișiim
  • șișiam
  • șișiirăm
  • șișiiserăm
  • șișiisem
a II-a (voi)
  • șișiiți
(să)
  • șișiiți
  • șișiați
  • șișiirăți
  • șișiiserăți
  • șișiiseți
a III-a (ei, ele)
  • șișiesc
(să)
  • șișiască
  • șișiau
  • șișii
  • șișiiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șâșâi, șâșâiverb

  • 1. tranzitiv popular A repeta în mod prelungit și monoton sunetul „ș” pentru a liniști sau a adormi un copil mic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. intranzitiv unipersonal A foșni ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se pornise vîntul prin cireș, și floarea A-nceput să ningă, șișăind domol. COȘBUC, P. I 250. DLRLC
  • comentariu Varianta șișii, precum și flexiunile având persoana 1 -esc sunt valabile numai pentru sensul (1.). dexonline
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.