5 definiții pentru înțepușa
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înțepușa [At: DOSOFTEI, V. S. 223/2 / V: ~poșa / Pzi: ~șez / E: în- + țepușă] 1 vt A împunge cu țepușa. 2 vt A împunge gura unui sac cu țepușa pentru a putea fi legat. 3 vt (Pex) A lega. 4 vi (Fig; d. părul de pe cap) A se ridica în sus ca țepușele. 5 vr (Pop) A se înțepeni (9).
înțepușéz v. tr. (d. țepușă). Pun țepușa la gura saculuĭ (ca să-l strîng).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înțepușá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 înțepușeáză, 1 pl. înțepușắm; conj. prez. 3 să înțepușéze; ger. înțepușấnd
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înțepușá vb., ind. prez. 1 sg. înțepușéz, 3 sg. și pl. înțepușeáză, 1 pl. înțepușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. înțepușéze; ger. înțepușând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
înțepușá, înțepușéz, vb. I (reg.) 1. a împunge cu țepușa. 2. a împunge gura sacului, spre a-l lega, a lega sacul. 3. (fig.; despre părul capului) a se ridica în sus, a se scula, a se face măciucă. 4. (refl.) a lua o atitudine dârză în fața cuiva, a se înțepeni (în fața cuiva).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (VT202) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||