dexonline

info

8 definiții pentru înșela (înșeua)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȘELÁ, înșél, vb. I. I. Tranz. (Înv.) A pune șaua pe cal, a înșeua. II. 1. Tranz. A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva; a amăgi. ◊ Expr. A înșela așteptările = a dezamăgi. ♦ (Despre simțuri, facultăți psihice) A nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității. Mă înșală memoria. 2. Refl. A-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a greși. 3. Tranz. A încălca fidelitatea conjugală; p. gener. a fi necredincios în dragoste. ♦ A ademeni, a seduce o fată, o femeie. – Lat. in-sellare.

înșela¹ vt [At: BIBLIA (1688), 235/2 / Pzi: ~lez, (rar) înșel / E: ml *(in)-sellare] (Înv) 1 A înșeua. 2 (Îe) A ~ murgu-n pustiu A-și face iluzii.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNȘELÁ², înșél, vb. I. Tranz. (Învechit, cu privire la animale de călărie) A înșeua. Făt-Frumos înșelă și înfrînă calul. ISPIRESCU, L. 4. Înșală-și badea murgul Și se duce ca vîntul, Nu-l înșală cu curele, Să meargă, să-i fie jele, Ci-l înșală cu mătasă Și se duce și mă lasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 250.

înșelà v. a pune șeaua, a încăleca: Făt-frumos înșelă și înfrâna calul ISP.

înșél, a -á v. tr. d. șea, șa, pl. șele, pin aluz. la șireteniile întrebuințate cu calu pînă-l deprinzĭ să sufere șaŭa. [Cp cu pingelesc, potcovesc, încalț, căptușesc, boĭesc; it. sellare, pv. ensellar, fr. seller, sp. ensillar, pg. sellar. – Se conjugă ca deșel]. Pun șaŭa caluluĭ: a înșela calu. (Se zice și înșeŭez, ca îngreuĭez pe lîngă ingrelez). Fig. Amăgesc, induc în eroare pin faptă saŭ pin vorbă: l-a înșelat c’un franc la socoteală. Comit infidelitățĭ. Seduc. A înșela la cantar, a da lipsă cîntărind. V. refl. Greșesc: m’am înșelat la socoteală, în privința drumuluĭ. V. păcălesc, escrochez, mistific.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înșela (ind. prez. 3 sg. și pl. înșală)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNȘELÁ vb. v. înșeua.

înșela vb. v. ÎNȘEUA.

Intrare: înșela (înșeua)

înșela¹ (înșeua) verb grupa I conjugarea I

verb (VT31)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înșela ‑nșela	înșelare ‑nșelare	înșelat ‑nșelat înșelatu‑ ‑nșelatu‑	înșelând ‑nșelând înșelându‑ ‑nșelându‑	singular	plural
		(a) înșela ‑nșela	înșelare ‑nșelare	înșelat ‑nșelat înșelatu‑ ‑nșelatu‑	înșelând ‑nșelând înșelându‑ ‑nșelându‑	înșală ‑nșală	înșelați ‑nșelați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înșel ‑nșel	(să) înșel ‑nșel	înșelam ‑nșelam	înșelai ‑nșelai	înșelasem ‑nșelasem
	a II-a (tu)	înșeli ‑nșeli	(să) înșeli ‑nșeli	înșelai ‑nșelai	înșelași ‑nșelași	înșelaseși ‑nșelaseși
	a III-a (el, ea)	înșală ‑nșală	(să) înșale ‑nșale	înșela ‑nșela	înșelă ‑nșelă	înșelase ‑nșelase
plural	I (noi)	înșelăm ‑nșelăm	(să) înșelăm ‑nșelăm	înșelam ‑nșelam	înșelarăm ‑nșelarăm	înșelaserăm ‑nșelaserăm înșelasem ‑nșelasem
	a II-a (voi)	înșelați ‑nșelați	(să) înșelați ‑nșelați	înșelați ‑nșelați	înșelarăți ‑nșelarăți	înșelaserăți ‑nșelaserăți înșelaseți ‑nșelaseți
	a III-a (ei, ele)	înșală ‑nșală	(să) înșale ‑nșale	înșelau ‑nșelau	înșelară ‑nșelară	înșelaseră ‑nșelaseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

înșela, înșelverb

1. învechit A pune șaua pe cal. DEX '09 DLRLC

sinonime: înșeua
- format_quote Făt-Frumos înșelă și înfrînă calul. ISPIRESCU, L. 4. DLRLC
- format_quote Înșală-și badea murgul Și se duce ca vîntul, Nu-l înșală cu curele, Să meargă, să-i fie jele, Ci-l înșală cu mătasă Și se duce și mă lasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 250. DLRLC

etimologie:

limba latină in-sellare DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.