opțiuni
  • info

13 definiții pentru învolbura

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVOLBURÁ, învolburez, vb. I. 1. Tranz. și refl. (La pers. 3, despre ape, furtuni etc.) A (se) mișca în vârtejuri; a (se) învârteji. 2. Tranz. Fig. (Rar) A învălui, a cuprinde, a împresura. [Prez. ind. și: învólbur] – În + volbură.

învolbura [At: MARIAN, NU. 345 / Pzi: învolbur, ~rez / E: în- + volbură] 1-2 vtr (La p 3; d. ape, furtuni etc.) A (se) învârteji (2-3). 3 vt A face să se învârtejească. 4 vt (Fig ; rar) A cuprinde din toate părțile Si: a împresura, a învălui. 5-6 vtr (Fig) A (se) tulbura.

ÎNVOLBURÁ, învólbur, vb. I. 1. Tranz. și refl. (La pers. 3, despre ape, furtuni etc.) A (se) mișca în vârtejuri; a (se) învârteji. 2. Tranz. Fig. (Rar) A învălui, a cuprinde, a împresura. [Prez. ind. și: învolburez] – În + volbură.

ÎNVOLBURÁ, învólbur și (mai rar) învolburez, vb. I. 1. Refl. (Numai la pers. 3, despre ape, furtuni etc.) A se mișca în vîrtejuri; a se învîrteji. Înaintea noastră... apa se iuțește și se învolburează. VLAHUȚĂ, O. A. 415. ◊ Fig. Întrebările, răspunsurile, glasurile, strigătele se învolburară în vîrtejuri ca frunzele învîrtite de vînt. DUMITRIU, N. 100. Învolburîndu-se, norodul se urni spre hudiți. SADOVEANU, F. J. 17. Numai în răstimpuri, cînd doina se învolbura ca scăpată dintr-o vijelie de patimi, se simțea că nu-i tinerel feciorul care cînta. AGÎRBICEANU, S. P. 17. ◊ Tranz. Vîsla trăgea învolburînd apa-n pîlnii mici. SANDU-ALDEA, U. P. 102. 2. Tranz. Fig. (Rar) A învălui, a cuprinde, a împresura. Noi cei trimeși, ce stăpînim Cuvîntul... E timp să-nvolburăm cu el pămîntul. TOMA, C. V. 214.

A ÎNVOLBURÁ ~éz tranz. 1) A face să se învolbureze. 2) fig. A cuprinde din toate părțile; a învălui. [Și învolbur] /în + volbură

A SE ÎNVOLBURÁ pers. 3 se ~éază intranz. (despre ape, aer) A se mișca în vârtejuri; a face volburi; a se învârteji. [Și învolbură] /în + volbură

învolburà v. a se ridica în volbure.

învólbur și -éz, a -á v. tr. (d. volbură). Rostogolesc, fac să facă volburĭ (apa, fumu, colbu, pînza): șivoaĭele învolburaseră vîrtoapele și jăpșile (Chir. Grănicerul). V. refl. Apa începu să se învolbure. (Chir. VR. 1913, 7-8, 5-3). – Și volburez.

volburéz, V. învolburez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învolburá (a ~) vb., ind. prez. 3 învolbureáză/învólbură

învolburá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. învólbură/învolbureáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVOLBURÁ vb. 1. a (se) învârteji, a (se) zbate, (rar) a (se) învâltori, (pop.) a (se) vârteji, (reg.) a (se) învoalbe, a (se) vârtejui. (Marea se ~.) 2. v. agita.

ÎNVOLBURA vb. 1. a (se) învîrteji, a (se) zbate, (rar) a (se) învîltori, (pop.) a (se) vîrteji, (reg.) a (se) învoalbe, a (se) vîrtejui. (Marea se ~.) 2. a (se) agita, a clocoti, a (se) frămînta, a fremăta, a (se) zbate, a (se) zbuciuma, (înv. și reg.) a sălta, (înv.) a (se) sălbătici. (Apele crescute se ~ în matcă.)

Intrare: învolbura
învolbura1 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învolbura
  • ‑nvolbura
  • învolburare
  • ‑nvolburare
  • învolburat
  • ‑nvolburat
  • învolburatu‑
  • ‑nvolburatu‑
  • învolburând
  • ‑nvolburând
  • învolburându‑
  • ‑nvolburându‑
 singular plural
  • învolburează
  • ‑nvolburează
  • învolburați
  • ‑nvolburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învolburez
  • ‑nvolburez
 (să)
  • învolburez
  • ‑nvolburez
  • învolburam
  • ‑nvolburam
  • învolburai
  • ‑nvolburai
  • învolburasem
  • ‑nvolburasem
a II-a (tu)
  • învolburezi
  • ‑nvolburezi
 (să)
  • învolburezi
  • ‑nvolburezi
  • învolburai
  • ‑nvolburai
  • învolburași
  • ‑nvolburași
  • învolburaseși
  • ‑nvolburaseși
a III-a (el, ea)
  • învolburează
  • ‑nvolburează
 (să)
  • învolbureze
  • ‑nvolbureze
  • învolbura
  • ‑nvolbura
  • învolbură
  • ‑nvolbură
  • învolburase
  • ‑nvolburase
plural I (noi)
  • învolburăm
  • ‑nvolburăm
 (să)
  • învolburăm
  • ‑nvolburăm
  • învolburam
  • ‑nvolburam
  • învolburarăm
  • ‑nvolburarăm
  • învolburaserăm
  • ‑nvolburaserăm
  • învolburasem
  • ‑nvolburasem
a II-a (voi)
  • învolburați
  • ‑nvolburați
 (să)
  • învolburați
  • ‑nvolburați
  • învolburați
  • ‑nvolburați
  • învolburarăți
  • ‑nvolburarăți
  • învolburaserăți
  • ‑nvolburaserăți
  • învolburaseți
  • ‑nvolburaseți
a III-a (ei, ele)
  • învolburează
  • ‑nvolburează
 (să)
  • învolbureze
  • ‑nvolbureze
  • învolburau
  • ‑nvolburau
  • învolburară
  • ‑nvolburară
  • învolburaseră
  • ‑nvolburaseră
învolbura2 (1 -r) verb grupa I conjugarea I
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învolbura
  • ‑nvolbura
  • învolburare
  • ‑nvolburare
  • învolburat
  • ‑nvolburat
  • învolburatu‑
  • ‑nvolburatu‑
  • învolburând
  • ‑nvolburând
  • învolburându‑
  • ‑nvolburându‑
 singular plural
  • învolbură
  • ‑nvolbură
  • învolburați
  • ‑nvolburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învolbur
  • ‑nvolbur
 (să)
  • învolbur
  • ‑nvolbur
  • învolburam
  • ‑nvolburam
  • învolburai
  • ‑nvolburai
  • învolburasem
  • ‑nvolburasem
a II-a (tu)
  • învolburi
  • ‑nvolburi
 (să)
  • învolburi
  • ‑nvolburi
  • învolburai
  • ‑nvolburai
  • învolburași
  • ‑nvolburași
  • învolburaseși
  • ‑nvolburaseși
a III-a (el, ea)
  • învolbură
  • ‑nvolbură
 (să)
  • învolbure
  • ‑nvolbure
  • învolbura
  • ‑nvolbura
  • învolbură
  • ‑nvolbură
  • învolburase
  • ‑nvolburase
plural I (noi)
  • învolburăm
  • ‑nvolburăm
 (să)
  • învolburăm
  • ‑nvolburăm
  • învolburam
  • ‑nvolburam
  • învolburarăm
  • ‑nvolburarăm
  • învolburaserăm
  • ‑nvolburaserăm
  • învolburasem
  • ‑nvolburasem
a II-a (voi)
  • învolburați
  • ‑nvolburați
 (să)
  • învolburați
  • ‑nvolburați
  • învolburați
  • ‑nvolburați
  • învolburarăți
  • ‑nvolburarăți
  • învolburaserăți
  • ‑nvolburaserăți
  • învolburaseți
  • ‑nvolburaseți
a III-a (ei, ele)
  • învolbură
  • ‑nvolbură
 (să)
  • învolbure
  • ‑nvolbure
  • învolburau
  • ‑nvolburau
  • învolburară
  • ‑nvolburară
  • învolburaseră
  • ‑nvolburaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învolbura, învolburez / învolbura, învolburverb

  • 1. tranzitiv reflexiv unipersonal (Despre ape, furtuni etc.) A (se) mișca în vârtejuri; a (se) învârteji. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: învârteji
    • format_quote Înaintea noastră... apa se iuțește și se învolburează. VLAHUȚĂ, O. A. 415. DLRLC
    • format_quote figurat Întrebările, răspunsurile, glasurile, strigătele se învolburară în vîrtejuri ca frunzele învîrtite de vînt. DUMITRIU, N. 100. DLRLC
    • format_quote figurat Învolburîndu-se, norodul se urni spre hudiți. SADOVEANU, F. J. 17. DLRLC
    • format_quote figurat Numai în răstimpuri, cînd doina se învolbura ca scăpată dintr-o vijelie de patimi, se simțea că nu-i tinerel feciorul care cînta. AGÎRBICEANU, S. P. 17. DLRLC
    • format_quote Vîsla trăgea învolburînd apa-n pîlnii mici. SANDU-ALDEA, U. P. 102. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat rar Cuprinde, împresura, învălui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cuprinde împresura învălui
    • format_quote Noi cei trimeși, ce stăpînim Cuvîntul... E timp să-nvolburăm cu el pămîntul. TOMA, C. V. 214. DLRLC
etimologie:
  • În + volbură DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.