opțiuni

2 definiții pentru încornățel

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încornățel, ~ea a [At: BIBICESCU, P. P. 178 / V: (îvp) ~nuț~ / Pl: ~ei, ~ele / E: în- + corn + -ățel] (Pop; hip; d. animale) Care are coarne1.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încornățél, încornățeá, adj. (reg.; despre boi) cu coarne; cornut.

Intrare: încornățel
încornățel adjectiv
adjectiv (A67)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încornățel
  • ‑ncornățel
  • încornățelul
  • încornățelu‑
  • ‑ncornățelul
  • ‑ncornățelu‑
  • încornățea
  • ‑ncornățea
  • încornățeaua
  • ‑ncornățeaua
plural
  • încornăței
  • ‑ncornăței
  • încornățeii
  • ‑ncornățeii
  • încornățele
  • ‑ncornățele
  • încornățelele
  • ‑ncornățelele
genitiv-dativ singular
  • încornățel
  • ‑ncornățel
  • încornățelului
  • ‑ncornățelului
  • încornățele
  • ‑ncornățele
  • încornățelei
  • ‑ncornățelei
plural
  • încornăței
  • ‑ncornăței
  • încornățeilor
  • ‑ncornățeilor
  • încornățele
  • ‑ncornățele
  • încornățelelor
  • ‑ncornățelelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)