O definiție pentru încopciare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
încopciare sf vz încopciere
Intrare: încopciare
încopciare
| substantiv feminin (F115) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)