7 definiții pentru împicioroga
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
împicioroga v vz împicioronga
împicĭorongéz și -ogéz, a -gá v. tr. (d. picĭoroange, unelte de umblat). Vest. Pun pe picĭoare, scol, fac să prindă putere (un convalescent orĭ un copil care începe să umble): bine că te-aĭ împicĭorogat (VR. 1928, 9, 218). Fig. Pentru o împicĭorongare a ziaruluĭ Lupta (ziaru Steagul, 10 Ĭuliŭ 1922, 1, 5). – Și -gesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!împiciorogá (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împiciorogheáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împiciorogá vb. (sil. -cio-), ind. prez. 3 sg. împiciorogheáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împicioroghez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
împiciorogá, împicioroghéz, vb. I refl. (reg.) 1. (despre pui de animal) a se pune pe picioare, a începe să meargă. 2. (despre oameni bolnavi) a se pune iar pe picioare, a se scula de pe boală, a se întrema.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împiciorogá, vb. refl. – A se pune pe picioare; a se întrema (Faiciuc, 2008). – Din în- + piciorog, picioroage „catalige” (< picior + suf. -og) (Scriban, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: -cio-
| verb (V205) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||