3 definiții pentru îmbăgiua
Explicative DEX
îmbăgiua vt [At: CONV. LIT. XLIV2, 132 / V: (reg) ~ioa / Pzi: ~uez / E: ml *ambagella] (Reg) 1 A duce cu vorba. 2 A împiedica realizarea unei acțiuni. 3 A ademeni. 4 A înșela. 5 A seduce. 6 A cuprinde.
Etimologice
îmbăgiuá (-uéz, -át), vb. – A amăgi, a momi, a înșela. – Var. îmbăgina. Origine necunoscută. Nu pare posibilă der. de la un lat. ambagĕlla, în loc de ambages, propusă de Drăganu, Dacor., I, 297 și acceptată de DAR. În Trans. și Mold. de Nord.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Jargon
îmbăgiuá, îmbăgiuiéz, vb. I (reg.) 1. a purta cu vorba, a încurca. 2. a amăgi, a înșela; a momi, a ademeni, a seduce.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: îmbăgiua
| verb (V213) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)