11 definiții pentru îmburda

din care

Explicative DEX

îmburda [At: LB / V: ~bor~ / Pzi: îmburd / E: nct] (Reg) 1-2 vtr A (se) răsturna. 3-4 vtr A (se) rostogoli. 5-6 vtr A (se) prăbuși. 7-8 vtr A (se) trânti la pământ. 9 vr (Îe) Gardul cu proptele nu se ~dă Cel care este protejat învinge. 10 vi (Îe) E ~t cu leagănul E nebun. 11 vi (D. case; îf îmborda) A se ruina. 12 vt (Înv; fig) A nimici.

ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Refl. (Regional) A se răsturna. Căruța s-a îmburdat.Tranz. Fig. Asa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1.

îmbúrd, a v. intr. (ca și zburd). Ban. Trans. Răstorn.

Ortografice DOOM

îmburdá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúrdă

îmburdá vb., ind. prez. 3 sg. îmbúrdă

Relaționale

ÎMBURDÁ vb. v. cădea, dărâma, întoarce, nărui, pica, prăbuși, prăvăli, răsturna, surpa.

îmburda vb. v. CĂDEA. DĂRÎMA. ÎNTOARCE. NĂRUI. PICA. PRĂBUȘI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. SURPA.

Etimologice

ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Tranz. (Trans.) A răsturna, a întoarce, a da peste cap, a răvăși, a răscoli. (din zburda cu pref. în- sau din lat. *imburdāre < burdus = catâr)

îmburdá (-déz, îmburdát), vb. – A trînti, a doborî. Origine necunoscută. De la bord „pietricică”, după Giuglea, Dacor., III, 595; din lat. *imburdāre < burdus „catîr”, după Pușcariu, Dacor., III, 838 și DAR; din mag. borda „coastă”, după Drăganu, în DAR; din lat. abhorridus, după Skok, ZRPh., XLIII, 191, cf. REW 23; însă nici una din aceste explicații nu pare pertinentă. Pare a fi vorba mai curînd de un der. expresiv, de la burdu, interj. care apare numai în compuneri ca hurdu-burdu, hurduc-burduc, etc., ce exprimă ideea de hurducătură a unei căruțe, cf. hurduc.

Jargon

îmburdá, îmburd, vb. tranz., refl. – A (se) răsturna, a (se) întoarce: „Când vântuțu’ și-a sufla, / Vântu’ casa a-mburda” (Bârlea, 1924, II: 285). – Et. nec. (DER, MDA).

îmburdá, îmburd, vb. tranz. – A răsturna: „Când vântuțu’ și-a sufla, / Vântu’ casa a-mburda” (Bârlea 1924 II: 285). – Et. nec. (MDA).

Intrare: îmburda
verb (VT4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmburda
  • ‑mburda
  • îmburdare
  • ‑mburdare
  • îmburdat
  • ‑mburdat
  • îmburdatu‑
  • ‑mburdatu‑
  • îmburdând
  • ‑mburdând
  • îmburdându‑
  • ‑mburdându‑
singular plural
  • îmburdă
  • ‑mburdă
  • îmburdați
  • ‑mburdați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmburd
  • ‑mburd
(să)
  • îmburd
  • ‑mburd
  • îmburdam
  • ‑mburdam
  • îmburdai
  • ‑mburdai
  • îmburdasem
  • ‑mburdasem
a II-a (tu)
  • îmburzi
  • ‑mburzi
(să)
  • îmburzi
  • ‑mburzi
  • îmburdai
  • ‑mburdai
  • îmburdași
  • ‑mburdași
  • îmburdaseși
  • ‑mburdaseși
a III-a (el, ea)
  • îmburdă
  • ‑mburdă
(să)
  • îmburde
  • ‑mburde
  • îmburda
  • ‑mburda
  • îmburdă
  • ‑mburdă
  • îmburdase
  • ‑mburdase
plural I (noi)
  • îmburdăm
  • ‑mburdăm
(să)
  • îmburdăm
  • ‑mburdăm
  • îmburdam
  • ‑mburdam
  • îmburdarăm
  • ‑mburdarăm
  • îmburdaserăm
  • ‑mburdaserăm
  • îmburdasem
  • ‑mburdasem
a II-a (voi)
  • îmburdați
  • ‑mburdați
(să)
  • îmburdați
  • ‑mburdați
  • îmburdați
  • ‑mburdați
  • îmburdarăți
  • ‑mburdarăți
  • îmburdaserăți
  • ‑mburdaserăți
  • îmburdaseți
  • ‑mburdaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmburdă
  • ‑mburdă
(să)
  • îmburde
  • ‑mburde
  • îmburdau
  • ‑mburdau
  • îmburda
  • ‑mburda
  • îmburdaseră
  • ‑mburdaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmburda, îmburdverb

  • 1. regional A se răsturna. DLRLC
    sinonime: răsturna
    • format_quote Căruța s-a îmburdat. DLRLC
    • format_quote tranzitiv figurat Așa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.