7 definiții pentru îmbi
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMBI, -E num. col. (Înv.) Amândoi, ambii. – Lat. *ambi, ambae.
ÎMBI, -E num. col. (Înv.) Amândoi, ambii. – Lat. *ambi, ambae.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îmbi, ~be ncv [At: PSALT. 284/21 / E: ml *ambi, ambae] (Înv) Amândoi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Î́MBI, -E num. card. (Învechit) Ambii, amîndoi. Cu îmbe mîni împrăștii un bine-agonisit. NEGRUZZI, S. II 191.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
î́mbĭ, î́mbe num. (lat. ambo, ambae). Vechĭ. Ambiĭ, ambele: de îmbe părțile (Nec. Let. 2, 58). – Ca și amîndoĭ, rămîne nearticulat, dar se articulează substantivu: frațiĭ îmbĭ, tepsiile îmbe. Une-orĭ și fără art.: îmbe sulițe, îmbe neamurĭ, trăim îmbĭ, dimbe (din de îmbe) părțĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îmbi (înv.) adj. m., f. î́mbe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
î́mbi num. m., f. î́mbe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
îmbi (-be), num. – Amîndoi. – Mr. îmbi. Lat. ambi, f. ambae (DAR; Candrea-Dens., 822; REW 411). Înlocuit în mare parte de dubletul neol. ambii. Cf. îmbina.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P64) | masculin | feminin | |
nominativ-acuzativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural |
|
|
îmbinumeral cardinal
-
- Cu îmbe mîni împrăștii un bine-agonisit. NEGRUZZI, S. II 191. DLRLC
-
etimologie:
- *ambi, ambae DEX '09 DEX '98