ZBUCIUMÁ zbucium vb. I 1. Refl. A se framanta sufleteshte; a se chinui. 2. Refl. shi tranz. A (se) mishca cu neastampar; a (se) agita cu violentza. Probabil din buciuma.

zbuciuma [At: BUDAIDELEANU LEX. / V: (inv) ~cima ~cina / S shi: sb~ / Pzi: zbucium / E: z + buciuma] 12 vtr (D. oameni) (A face sashi piarda sau) ashi pierde linishtea Si: a (se) agita (34) a (se) chinui (5 10) a (se) consuma² (34) a (se) framanta (1617) a (se) nelinishti a (se) tulbura a (se) zbate (18) (fig) a (se) zvarcoli (4) (rar) a (se) zdruncina (34) a se zgudui (34) (pop) a se bate (147) (irg) a (se) ticai (inv) a se neodihni a se nepaciui a se volnici (reg) a se cioshmoli (4) a se frasui (1) a (se) marghioli zoli (8). 3 vr A depune eforturi (1) mari (pentru atingerea unui anumit scop) Si: a se cazni¹ (9) a se chinui (11) a se framanta (19) a se munci a se necaji ashi da osteneala a se osteni a se sfarama a se sili ashi da silintza a se stradui a se trudi a se zbate (19) (ivp) a se nevoi a se osteni (pop) a se canoni (23) a se fortza (2) a se sargui (inv) a se invalui a se nasli a se osardnici a se osardui a se volnici (reg) a se zburda (3) a se verzoli. 45 vtr (Subiectul sau c. i. elemente ale naturii) A face (sau a produce) mishcari brushte violente sau convulsive (de durere sau pentru a se elibera) Si: a se agita (2) a se framanta (17) a fremata (2) a (se) perpeli a (se) zvarcoli (1) (reg) a (se) vanzoli a (se) zbate (6). 6 vt A rascoli din temelie Si: a conturba (1) a deranja (4).

zbuciuma vb. I. 1 refl. (despre oameni) Ashi pierde linishtea a se framinta sufleteshte; a se zvircoli a se chinui. Eu pot alege: Sa tac ori sa ma zbucium in deshert (LAB.). ◊ Fig. Se zbuciuma sarmana floare (GOGA). ♦ (refl. intr.) A depune eforturi deosebite chinuitoare (pentru a face ceva); a se cazni a se chinui. Ianco se zbuciuma sa fuga (DAVID.). 2 refl. tr. A (se) mishca cu neastimpar (de durere sau pentru a scapa a se elibera) cu nelinishte; a (se) agita a se zbate. Otravitul se zbuciuma in convulsii (C. NEGR.). ◊ (refl.; despre elemente ale naturii) Vintul se zbuciuma izbinduse puternic de ziduri. ◊ Fig. Meniri necunoscute se zbuciuma in mine (GAL.). ♦ (tr.) A rascoli din temelie a deranja. Mii de bratze... zbuciumau natura (PER.). • prez.ind. zbucium. /z + buciuma.

ZBUCIUMÁ zbúcium vb. I. 1. Refl. A se framanta sufleteshte; a se chinui. 2. Refl. shi tranz. A (se) mishca cu neastampar; a (se) agita cu violentza. Probabil din buciuma.

ZBUCIUMÁ zbúcium vb. I. Refl. 1. A fi intro stare de nelinishte sufleteasca a se framinta a se chinui. Ceasuri intregi de cind se zbuciuma inspectorul comunal sashi sfirsheasca discursul care la tzinut din ordin de sus. SP. POPESCU M. G. 21. Oamenii vazindule zbuciuminduse asha au inceput care dincotro sa le mingiie. CREANGA P. 175. Fara grija tu dormi bine Eu ma zbucium vai de mine. SEVASTOS C. 156. 2. A se mishca cu neastimpar; a se agita eu violentza a se zbate a se zvircoli. Inima ei aprinsa se zbuciuma in coshul pieptului k un porumbel ce bate din aripi. VLAHUTZA O. A. 119. Undei mumata? De cind ai venit se zbuciuma in piua in careai incuiato tu. EMINESCU N. 9. Cind ma zbuciumam sami scot picioarele am auzit o detunatura contemporanul m 828. Mari omule nu te zbuciuma asha cami rupi coastele. ALECSANDRI T. I 99. Durerile creshteau: Otravitul se zbuciuma in convulsii. NEGRUZZI S. I 164. ◊ Tranz. (Poetic) Iar sub alun Mapuc sa sun Din bucium. inaltzii muntzi Din talpi la fruntzi Ii zbucium. MACEDONSKI O. I 34. Vintul zbuciuma frunzishul shi prin stinci la cotituri Fioros scotean durere muget cunzecite guri. COSHBUC P. I 317.

ZBUCIUMÁ zbúcium vb. I. 1. Refl. A se framanta sufleteshte; a se chinui. 2. Refl. shi tranz. A (se) mishca cu neastampar; a (se) agita cu violentza. Din buciuma.

A ZBUCIUMÁ zbúcium tranz. (ape) A face sa se zbuciume. Furtuna zbuciuma marea. /cf. a buciuma

A SE ZBUCIUMÁ ma zbúcium intranz. 1) A fi cuprins de zbucium; a se agita cu violentza; a se zvarcoli; a se nelinishti; a se ingrijora; a se framanta; a se agita. 2) (despre ape) A se mishca in valuri mari; a se tulbura; a se agita. /cf. a buciuma

zbucima v vz zbuciuma

zbucina v vz zbuciuma

zbucium s.n. 1 (Stare de) nelinishte sufleteasca; framintare ingrijorare tulburare. Ne ramine insa zbuciumul shi regretul (E. LOV.). ♦ Activitate deosebita intensa shi chinuitoare (pentru a face ceva); chin cazna efort. Pe fetzele tuturor... se putea citi zbuciumul zilei inca neincheiate (K. PETR.). 2 Mishcare (de oameni) continua grabita agitata shi zgomotoasa produsa in jurul cuiva sau a ceva; agitatzie tumult invalmasheala. Rar mi sa intimplat sa vad atita zbucium in jurul unui copil bolnav (GAL.). ♦ Mishcare puternica shi zgomotoasa a elementelor naturii; clocot freamat. Se auzea numai... zbuciumul ploii in geam (CE. PETR.). • pl. uri e. /de la zbuciuma prin derivare regresiva.

sbuciumà v. 1. a se sbate; 2. a (se) mishca cu violentza; 3. a munci cu necaz. [Primitiv termen militar (cu sensul generalizat): a canta tare din bucium a face sgomot a se agita].

2) zbúcĭum (ma) a á v. refl. (d. a bucĭuma cu prefixu z [din lat. ex k shi in zbor scad] adica „a bucĭuma foarte tare a da alarma”. Cp. cu scornesc). Ma agit ma zbat ma chinuĭesc ma balabanesc: m’am zbucĭumat mult pin’am reushit. V. trimbitzez.

zbuciumá (a ~) vb. ind. prez. 3 zbúciuma

zbuciumá vb. ind. prez. 1 sg. zbúcium 3 sg. shi pl. zbúciuma

ZBUCIUMÁ vb. 1. v. zvarcoli. 2. a se framanta a se zbate a se zvarcoli (pop.) a se bate (inv. shi reg.) a se ticai. (Sa ~ toata noaptea in ashternut.) 3. v. agita. 4. a se chinui a se consuma a se framanta a se zbate (reg.) a se marghioli (Bucov.) a se frasui (fig.) a se sfarama. (Nu te mai ~ atata pentru toate!) 5. a se agita a se framanta a se nelinishti a se zvarcoli (Mold. shi Bucov.) a se cioshmoli. (Se ~ in mod inutil.) 6. v. stradui.

ZBUCIUMA vb. 1. a se perpeli a se zbate a se zvircoli. (Se ~ din cauza durerilor.) 2. a se framinta a se zbate a se zvircoli (pop.) a se bate (inv. shi reg.) a se ticai. (Sa ~ toata noaptea in ashternut.) 3. a (se) agita a clocoti a (se) framinta a fremata a (se) involbura a (se) zbate (inv. shi reg.) a salta (inv.) a (se) salbatici. (Apele crescute se ~ in matca.) 4. a se chinui a se consuma a se framinta a se zbate (reg.) a se marghioli (Bucov.) a se frasui (fig.) a se sfarima. (Nu te mai ~ atita pentru toate!) 5. a se agita a se framinta a se nelinishti a se zvircoli (Mold. shi Bucov.) a se cioshmoli. (Se ~ in mod inutil.) 6. a se canoni a se cazni a se chinui a se fortza a se framinta a se munci a se necaji a se osteni a se sfortza a se sili a se stradui a se trudi a se zbate (inv. shi pop.) a (se) nevoi (pop.) a se sirgui (reg.) a se verpeli (Mold.) a se stradanui (inv.) a se invalui a nasli a (se) osirdnici a (se) osirdui a se volnici (fig.) a se sfarima. (Se ~ sa rezolve problema.)

A (se) zbuciuma ≠ a (se) calma

A se zbuciuma ≠ a se calma a se linishti

ZBUCIUMÁ zbúcium vb. I. ~ (din smac prin intermediul evolutziei: smacina > *sbacina > *sbucina shi incrucishare formala evidenta cu bucium¹ [; sau din lat. bucināre; sau din bucium¹ fara ai putea insa explica semantismul] din rom. provine ngr. μπουτσμω̃)