7 definiții pentru zaceală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
zaceálă sf [At: (a. 1650-1657) GCR I, 192/12 / V: zăc~ / Pl: ~le / E: slv зачало rs зачало] (Înv) 1 Capitol (1). 2 (Prc) Subdiviziune a capitolelor evanghelice (care se citește în biserică) Si: pericopă.
zaceală s.f. (înv) Capitol; restr. fiecare dintre părțile în care sînt divizate capitolele din Evanghelie, care se citesc în biserică. • pl. -e. I<slav. зачѧло.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
zaceálă f., pl. ele (vsl. začalo). Vechĭ. Secțiune, capitul (în N. T.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zaceálă (înv.) s. f., g.-d. art. zaceálei; pl. zaceále
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zaceálă s. f., g.-d. art. zacélei; pl. zacéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ZACEÁLĂ, zacéle, s. f. Evanghelie, evangheliar; verset din evanghelie care se citește la o slujbă. [g.-d. art. zacélei] (din sl. začalo) [morf. DOOM]
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
zaceálă, zăcéle, s.f. (înv.) capitol, secțiune.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F16) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||