7 definiții pentru volba
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
volba vi [At: RESMERIȚĂ, D. / Pzi: volb / E: ns cf învolba] (Trs; d. ape) A crește și a se revărsa cu valuri mari Si: (reg) a învolba.
volba vb. I. intr. (reg.; despre ape) A crește și a se revărsa cu valuri mari, care se rostogolesc. Crișule, Murășule, Nu volba, nu tulbura, Că-i mîndra pe matca ta, Și mă tem că s-o-neca! (POP.). • prez.ind. pers. 3 volbă /cf. învolba.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
volbà v. Tr. a se rostogoli: Crișule, Mureșule, nu volba, nu tulbura! POP. [Lat. VOLVERE: v. holbà).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
holbà v. Mold. a căsca tare ochii (din mirare, frică sau prostie). [Formă dialectală din volba (cf. volbură) = lat. VOLVERE, a rostogoli].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+holba2 (a se ~) (fam., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. mă holbez, 3 se holbează; conj. prez. 1 sg. să mă holbez, 3 să se holbeze; imper. 2 sg. afirm. holbează-te; ger. holbându-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
volbá (-b, át), vb. – A veni mare, a se arunca în rîu. Megl. volb(ari). Lat. volvĕre (REW 9433). – Der. volbură, s. f. (vînt puternic, vîrtej; înv., furtună; rochița-rîndunicii, Convolvulus arvensis), poate direct din lat. volvŭla (Pușcariu 1946; Candrea-Dens., 785; REW 9447); volbura, vb. (a se învîrteji); volburos, adj. (ca volbura, învîrtejit).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
volbá, pers. 3 sg. volbeáză, vb. I refl. (înv. și reg.) a se rostogoli.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (V35) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (V201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||