2 definiții pentru voină
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
voină sm [At: DDRF / Pl: ~ni / E: srb vojna] (Trs) Bărbat tânăr de curând căsătorit Si: (reg) voinea (1), voiniu (1).
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
vóină s. m. – Soț, bărbat. Sb. vojno (Petrovici, Dacor., V, 482). Cuvînt rar, nu apare în dicționare. Dacă termenul provine din sl. vojnŭ, ar putea constitui o confirmare a etimologiei moștenite a lui mire. Cf. voievod, voinic.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: voină
voină substantiv masculin
| substantiv masculin (M80) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||