VETRÍCE, vetrice, s. f. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina înaltă, cu flori galbene-aurii dispuse în corimb (Chrysanthemum vulgare). 2. (Entom.; reg.) Efemeră. – Cf. sb. vratič.

vetrice sf [At: BARONZI, L. 147 / V: (înv) vat~, văt~, vint~, (reg) ~icie, ~igă, ~ige, verti~, vitriță / Pl: ~ / E: ml *vietrix, -cis (<uietrix)] 1 (Reg; șîs ~a vătămatului) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu florile galbene-aurii, dispuse în corimb, folosită în medicina populară Si: vetricea (2), (reg) ferecea, mărun, roman², măruncă-neagră, iarba-raiului (Chrysanthemum vulgare). 2 (Reg) Diaree (1). 3 (Reg) Dizenterie. 4-5 (Ent; reg) (Larvă de) efemeridă² (2).

vetrice s.f. 1 (bot.) Plantă erbacee, perenă, aromatică, din familia compozitelor, înaltă de cca 1m, cu frunzele penat-sectate, cu florile tubuloase, galbene-aurii, dispuse în corimb, folosită în medicina populară (Chrysanthemum vulgare); vetricea. 2 (entom.; reg.) (Larvă de) efemeră. • pl. -ce. și (înv.) vintrice s.f. /lat. *vitricem <vītex, -icis.

VETRÍCE, vetrice, s. f. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina înaltă, cu flori galbene-aurii dispuse în corimb (Chrysanthemum vulgare). 2. (Entom.; reg.) Efemeră. – Cf. scr. vratič.

VETRÍCE², vetrice, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina terminată printr-un capitul, avînd flori centrale galbene și flori marginale albe (Chrysanthemum vulgare). înaintau... deschizîndu-și drum pe sub tufe uriașe: vetrice, moțul-curcanului, cătină, tătăiș. GALAN, B. I 84. Pun în scăldătoarea [nepoatei]... ovăz, mălin, vetrice. MARIAN, NA. 280.

VETRÍCE¹ s. f. (Mold.; Entom.) Efemeră.^[1] modificată

VETRÍCE¹ ~ f. Specie de insecte de talie medie, cu corpul alungit și subțiat, care în stadiul de larvă trăiesc câțiva ani, iar în faza adultă câteva zile. /Orig. nec.

VETRÍCE² ~ f. Plantă erbacee aromatică, cu tulpina erectă, înaltă, cu frunze alungite și cu flori galbene-aurii, dispuse în capitule. /< sb. vratic

vetrice f. pl. larve de insecte numite rusalii. [Origină necunoscută].

vetrice f. plantă cu proprietăți amare și aromatice (Tanacetum). [Serb. VRATIČ].

1) vetríce f. (ca și vetrice 2, pin aluz. la învîrtire saŭ transformare). Dun. Un insect aripat (palingénia) mare de 2-3 c.m. care apare pe la mijlocu luĭ Ĭuniŭ și-șĭ depune în apă ouăle fecundate, cu care, cînd ajung larve (pe la mijlocu luĭ Aŭgust) se hrănește cega. (Pescariĭ scot aceste larve cu ghinu și le pun în undiță). Se numește și vetrígă și rusálie, ĭar ca larvă răsură.

2) vetríce f. (sîrb. vratič, bg. vratiga și vrŭtliga, vetrice. V. vrătilică). O plantă sălbatică din familia compuselor cu proprietățĭ amare și aromatice (tanacetum vulgare). – Și fereceá.

vetríce (ve-tri-) s. f., g.-d. art. vetrícei; pl. vetríce

vetríce s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. vetrícei; pl. vetríce

VETRÍCE s. (BOT.; Chrysanthemum vulgare) (reg.) mărun, măruncă, buruiană-de-ceas-rău, iarba-raiului.

VETRÍCE s. v. efemeră, efemeridă.

VETRICE s. (BOT.; Chrysanthemum vulgare) (reg.) mărun, măruncă, buruiană-de-ceas-rău, iarba-raiului.

vetrice s. v. EFEMERĂ. EFEMERIDĂ.

vetríce s. f. – 1. Iarba-raiului (Tanacetum vulgare). – 2. Insectă (Ephemera vulgata). – Var. vetrigă, vitriță. Lat. vitex, probabil prin intermediul unei forme vulgare *vitricem, ca în rezultatul it. vetrice, cf. REW 9389. După Tiktin, din sb. vratič, bg. vratiga, pol. wrotycz. – Der. vrătilică (var. vrotilică), s. f. (tilișcă, Circaea lutetiana), din bg. vrătliga, cf. Cihac, II, 466 și ventrilică.