VAGMÍSTRU, vagmiștri, s. m. (Înv.) Grad de sergent-major de cavalerie sau de artilerie care se ocupa cu administrarea unui escadron sau a unei baterii; persoană care avea acest grad. – Din rus. vahmistr, germ. Wachtmeister.

vagmistru sm [At: NECULCE, L. 373 / V: (înv) vacmai~, vacm~, ~mai~ (A: nct), vahmaister (A: nct), vahmai~, vahmeister, vahm~ (A și: vahmistru), vahtmaister, vahtmei~ (A: nct) / A și: vag~ / Pl: ~iștri / E: rs вахмистр, ger Wachtmeister, fr vaguemestre, (4) cf ger Wagenmeister] (Înv) 1 Grad militar în ierarhia subofițerilor de cavalerie sau de artilerie, superior celui de sergent și inferior celui de plutonier. 2 Persoană care avea gradul de vagmistru (1) și care se ocupa cu administrarea unui escadron sau a unei baterii. 3 (Reg; îf vacmaistru) Subofițer de jandarmi. 4 (Îdt) Ofițer însărcinat cu conducerea unui convoi militar.

vagmistru s.m. (milit.; în trecut) Grad militar de sergent-major de cavalerie sau de artilerie, superior celui de sergent și inferior celui de plutonier. ♦ Persoană care avea acest grad și care se ocupa cu administrarea unui escadron sau a unei baterii. • pl. -iștri. și (înv.) vacmaistru s.m. /<rus. вахмистр, germ. Wachtmeister.

VAGMÍSTRU, vagmiștri, s. m. (Înv.) Grad de sergent-major de cavalerie sau de artilerie; persoană care avea acest grad și care se ocupa cu administrarea unui escadron sau a unei baterii. – Din rus. vahmistr, germ. Wachtmeister.

VAGMÍSTRU, vagmiștri, s. m. (Învechit) Sergent-maior de cavalerie sau de artilerie, cu atribuții administrative într-un escadron sau într-o baterie. Vagmistrul era un bunduc mărunt, cu mustața groasă, bine răsucită. SADOVEANU, O. VI 21. O dăduse în paza unui vagmistru faimos pentru sălbăticia lui. CAMIL PETRESCU, O. II 233.

vagmistru m. sergent-major de cavalerie și artilerie, însărcinat a conduce adminitrațiunea unui escadron sau a unei baterii. [Rus. VAHMISTRŬ (din nemț. Wachtmeister)].

vágmistru și -ístru m. (rus. váhmistr [d. germ. wacht-meister, maestru orĭ șefu străjiĭ, și wagen-meister, șefu căruțelor]. V. barabaftă). Vechĭ (vahm-). Subofițer de cazacĭ. Sec. 19-1910. Sergent major de cavalerie saŭ de artilerie (azĭ înlocuit cu plotonieru major).

vagmístru (înv.) s. m., art. vagmístrul; pl. vagmíștri, art. vagmíștrii

vagmístru s. m., art. vagmístrul; pl. vagmíștri, art. vagmíștrii

vagmístru (-ștri), s. m. – Plutonier de cavalerie, sergent major. – Var. vahmistru. Germ. Wachtmeister, prin intermediul rus. vachmistrŭ (Tiktin; Sanzewitsch 212).