URÍ urasc vb. IV. 1. Tranz. A purta cuiva un sentiment de dushmanie a manifesta aversiune fatza de cineva sau de ceva. 2. Refl. impers. (Construit cu dativul) A se plictisi a se satura de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A i se uri cu viatza = a nu mai dori sa traiasca. Lat. *horrire (= horrere horrescere).

uri¹ [At: PSALT. HUR. 107720 / V: (irg) uri / Pzi: urasc / E: ml *horrire (= horrere horrescerej] 1 vt (Ioc iubi) A avea un sentiment de ura fatza de cineva Vz a dushmani a omrazi a vrajmashi. 2 vt (Reg; ie) Ashi ~ zilele Ashi dori moartea. 3 vt (Ie) Al ~ peretzii Se spune despre un bolnav care zace de mult. 4 vrr (Reg) Ashi pierde dragostea simpatia fatza de cineva. 5 vi (Pop) A fi neplacut nesuferit cuiva. 6 vt A dori (constant) k ceva sa nu se infaptuiasca sa nu existe. 7 vrp (Ivr) A se face detestat de cineva. 8 vt A nutri o aversiune profunda fatza de ceva. 9 vr (Ivr) A se dezgusta de cineva. 10 vr (Adesea ccd shi udp „de” sau „cu”) Ashi pierde interesul pentru ceva sau cineva. 11 vr (Adesea ccd sau udp „de” sau „cu”) A se plictisi. 12 vr A se satura. 13 vr (Ie) A i se ~ (cuiva) cu viatza (sau cu zilele) sau (reg) a i se ~ de zile A se satura de viatza Si: ashi dori moartea. 14 vr (Trs; Mar) A se obosi.

uri² vr [At: DLR / Pzi: urasc / E: ns cf ger huren „a trai in desfrau”] (Reg) 1 A se rasfatza. 2 A fi afectat (in purtari in vorbire).

uri³ v vz ura²

URI urasc vb. IV. 1. Tranz. A avea un puternic sentiment de antipatie de dushmanie impotriva cuiva sau a ceva; a nu putea suferi pe cineva sau ceva. 2. Refl. impers. (Construit cu dativul) A se plictisi a se satura de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A i se uri cu viatza = a nu mai dori sa traiasca. Lat. *horrire (= horrere horrescere).

URÍ urasc vb. IV. 1. Tranz. A avea un sentiment puternic de antipatie sau de dushmanie impotriva cuiva sau a ceva; a nu putea suporta pe cineva sau ceva. Daca mai inainte il privea pe Stamati cun suveran dispretz acum ajunsese sal urasca invershunata. BART E. 240. Rominul shtie inca a se bate SHi urashte viatza fara libertate. BOLINTINEANU O. 11. ◊ Absol. Daca voi uita tot ceam indurat Nu voi mai uri niciodata. JEBELEANU C. 9. Ma simt tot omul dealtadata; Iubesc pe loc urasc indata. MACEDONSKI O. I. 56. ◊ Refl. (Rar) Am pierdut dulcea mea pace SHi eu insumi mam urit. HELIADE O. I 70. ♦ Refl. reciproc. (Regional) A strica prietenia cu cineva a se certa a o rupe cu cineva. Ci pune capun pamint Cor gindi k neam urit. JARNÍKBIRSEANU D. 67. 2. Refl. (In expr.) A i se uri cuiva (cu sau de ceva) sau a i se uri cuiva sa... = a se plictisi de cineva a se satura de ceva a nu mai simtzi nici o placere pentru cineva sau pentru ceva. Mindrutzo pentru ce plingi draga? TZi sa urit de casa mea? IOSIF T. 246. Avea ginduri pline de farmec cu care nu i sar fi urit de a sta o veshnicie. VLAHUTZA O. A. I 117. Ziceau k li se urise shezind tot singurele. ISPIRESCU L. 8. Dupa citava vreme simtzinduse iar in puteri anceput a i se uri sa stea serile singur. CARAGIALE O. III 77. A i se fi urit (cuiva) cu binele v. bine² (1). A i se fi urit (cuiva) cu viatza sau (tranz. regional) ashi uri zilele = a se satura de viatza. TZi sa urit cu viatza? SAHIA N. 75. Doamne moshule... se vede k tziai urit zilele. CREANGA P. 82.

A URÍ urasc tranz. (persoane stari de lucruri etc.) A trata cu ura; a nu putea suferi (din aversiune sau din dushmanie). ◊ ~ de moarte a dushmani cumplit. /<lat. horrire

A SE URÍ ma urasc intranz. 1) A se afla in relatzii de dushmanie (cu cineva). 2) (construit cu dativul) A se plictisi foarte tare. ◊ A i ~ cu viatza a nu mai dori sa traiasca. /<lat. horrire

uri v. 1. a voi cuiva raul: a uri pe dushmanii sai; 2. a avea antipatie pentru a uri minciuna; 3. a simtzi uritul a se plictisi: i se urashte singur. [Lat. HORRESCERE].

urắsc a í shi (vechĭ) urésc a í v. tr. (lat. horresco éscere ma zbirlesc ma infior; horridus zbirlit. V. oribil urdoare. Cp. cu sturasc). Nu ĭubesc imĭ displace mĭe antipatic: aĭ uri pe mincinoshĭ a uri mincĭuna. A tzi se uri a te plictisi: era asha de fericit in cit i se urise cu binele. V. ghimpos.

!uri¹ (a ~) (a dushmani) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. urasc 3 sg. urashte imperf. 1 uram; conj. prez. 1 sg. sa urasc 3 sa urasca

+uri² (a i se ~) (a se satura) (fam.) vb. refl. ind. prez. 3 mi (etc.) se urashte imperf. 3 sg. mi se ura; conj. prez. 3 sa mi se urasca; ger. urandumise

urí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. urắsc imperf. 3 sg. urá perf. s. 1 sg. urai 1 pl. uraram m.m.c.p. 3 sg. urase 3 pl. urasera; conj. prez. 3 sa urásca; ger. urand; part. urat

urí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. urasc imperf. 3 sg. urá; conj. prez. 3 sg. shi pl. urásca

uri (ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. urasc conj. urasca)

urasca (v. uri)

urasc (v. uri)

urasc urashti 2 urashte 3 urasca 3 conj. uram 1 imp. urit prt. urind ger. uri inf.

URI vb. 1. v. dushmani. 2. v. plictisi.

URI vb. 1. a (se) dushmani a (se) vrajmashi (pop.) a (se) indushmani (inv. shi reg.) a (se) pizmui (inv.) a (se) gilalui a (se) imperechea a (se) nenavidi a (se) pizmi a (se) urgisi. (Vecinii se ~ de moarte.) 2. a se plictisi a se satura (rar) a se anosti (Mold. shi Bucov.) a se lehameti (inv. shi fam.) a se sastisi (inv.) a se stenahorisi a se supara (fig.) a i se acri. (I sa ~ de moarte sa stea in casa.)

A (se) uri ≠ a (se) indragi a (se) iubi

uri (rắsc it) vb. 1. A dushmani a antipatiza puternic. 2. (Refl.) A se plictisi a se satura de cineva sau de ceva. Mr. urascu urire. Lat. hŏrrescĕre vulg. *hŏrrῑre (Pushcariu 1823; Densusianu GS II 21; REW 4185) cf. alb. uren (Phlippide II 644). Der. ura s. f. (dushmanie aversiune; planta Gymnadenia conopea); uricios (var. uricios) adj. (antipatic nesuferit; ursuz artzagos); uriciune (var. uriciune Mold. uraciune) s. f. (inv. ura aversiune; plictiseala urit; stirpitura avorton; hidoshenie); urit adj. (desfigurat oribil hidos; repugnant josnic); uritor adj. (care urashte); uritzi vb. (a slutzi); uritzenie s. f. (hidoshenie). Din rom. provine rut. urytnyi „urit” (Candrea Elemente 409).

BELLA MATRIBUS DETESTATA (lat.) razboaiele (sunt) urate de mame Horatziu „Ode” I 1 2425.

ODI PROFANUM VULGUS (lat.) urasc multzimea ignoranta Horatziu „Ode” III 1 4. Poetul tzine k opera sa sa fie apreciata numai de cunoscatori. Cuvintele au capatat un sens ironic desemnand infatuarea scriitorilor care cred k este injositor pentru ei sa fie intzeleshi de oricine.

PERSICOS ODI PUER APPARATUS (lat.) urasc copile luxul persan Horatziu „Ode” I 38 1. Viatza simpla shi austera in mijlocul naturii este spune poetul singura care il face pe om fericit.

Bella matribus detestata (lat. „Razboaiele care mamele le detesta”) Horatziu (Ode I 2425). Cuvinte deseori citate pentru frumusetzea shi actualitatea lor. Ele au inspirat unui poet francez din secolul trecut (Auguste Barbier) un alt vers foarte usturator la adresa celor ce au ridicat coloana de bronz pe una din pietzele centrale ale Parisului (Piatza Vendôme) in amintirea razboaielor lui Napoleon: „…acest bronz care mamele nul privesc niciodata!” (ce bronze que jamais ne regardent les mères !) Heine intrun articol despre Lafayette pomeneshte shi el de coloana Vendôme „care a fost turnata din tunurile capturate in zeci de batalii shi a carei privelishte cum spune Barbier nu poate fi suportata de nici o mama franceza”. (Heine Proza pag. 348). LIT.

a i se uri cu binele expr. a actziona in dezacord cu interesele personale.