UN, O, unii, unele, art. nehot. (Substantivul pe care îl determină denumește obiectul neindividualizat în discuție) Un prieten. (Accentuează noțiunea exprimată de substantiv) O bucurie se vestea în ochii ei. ◊ (Dă sens general substantivului) Un artist, fie și mai genial decât Paganini. ♦ (Înaintea unui nume propriu sugerează o comparație) Unul ca..., unul asemenea cu... Mi se părea că văd un Platon. ♦ (Dă valoare substantivală unor cuvinte pe care le precedă) Un murdar. [Gen.-dat. sg. unui, unei; gen.-dat. pl. unor] – Lat. unus, una.

un nc, am, pnh vz unu

UN, O, unii, unele, art. nehot. (Substantivul pe care îl determină denumește obiectul neindividualizat în discuție) Un prieten. ◊ (Accentuează noțiunea exprimată de substantiv) O bucurie se vestea în ochii ei. ◊ (Dă sens general substantivului) Un artist, fie și mai genial decât Paganini. ♦ (Înaintea unui nume propriu sugerează o comparație) Unul ca..., unul asemenea cu... Mi se părea că văd un Platon. ♦ (Dă valoare substantivală unor cuvinte pe care le precedă) Un murdar. [Gen.-dat. sg. unui, unei; gen.-dat. pl. unor] – Lat. unus, una.

UN, O, unii, unele, art. nehot. (Substantivul pe care-l determină denumește obiectul în discuție, fără să dea o nuanță deosebită noțiunii) Colo jos, pe mlaștină, S-a-ntîlnit un pui de cioară C-un bîtlan de baștină. TOPÎRCEANU, B. 46. A fost odată un împărat... ISPIRESCU, L 1. Alege-ți un cal din herghelie, care-i vrea tu. CREANGĂ, P. 185. Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici. EMINESCU, O. I 88. De-aș avea o puiculiță Cu flori galbine-n cosiță. ALECSANDRI, P. A. 35. ◊ (Accentuează noțiunea exprimată de substantiv) Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte, Decît un nume adunat pe-o carte. ARGHEZI, V. 9. I-a cuprins o jale pe-amîndoi. COȘBUC, P. I 228. Deodată îl apucă un dor de tată-său. ISPIRESCU, L. 8. O moarte se vestea în ochii ei. NEGRUZZI, S. I 50. ◊ (Dă sens general substantivului) Un artist, fie și mai genial decît Paganini, nu va putea scoate sunete frumoase și armonice dintr-o diblă spartă. GHEREA, ST. CR. I 251. ♦ (Înaintea unui nume propriu redă o comparație) Unul ca..., unul asemenea cu... Dascălul acesta lua în ochii mei un chip măreț... mi se părea că văd un Platon, un Aristotel. NEGRUZZI, S. I 6. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. unui, unei, gen.-dat. pl. unor.

UN o (niște) art. nehot. 1) (folosit înaintea unui substantiv comun, indică genul, numărul și cazul acestuia și îl prezintă ca nedeterminat, indefinit) Un oraș. O școală. 2) (folosit înaintea unui substantiv propriu, indică o asemănare cu persoana denumită de acest substantiv) Un Ion Creangă. O Marie Bieșu. /<lat. unus, una

O³ art. nehot. v. un.

on² arn vz un

O³ art. nehot. V. un.

un² art. m., g.-d. únui, f. o, g.-d. únei; pl. m. și f. níște, g.-d. únor (este un laș)

un art. m., g.-d. únui; f. sg. o, g.-d. únei; pl. m. și f. níște, g.-d. únor

un adj. m., g.-d. únui, pl. únii; f. sg. o, g.-d. únei, pl. únele, g.-d. m. și f. únor

un, o; unui m. gen., unei f. gen.; niște pl. m. și f. (cf. unul).

o⁵ art. v. un²

niște

pentru unii mumă, pentru alții ciumă expr. (pop.) care este părtinitor în relațiile cu oamenii.