TÂRBÓC, târbocuri, s. n. (Reg.) Plasă de pescuit în formă de sac. ♦ Sac de pescuit scoici. [Pl. și: târboace] – Din sb. trbok, trbuk.

târboc¹ sn [At: COSTINESCU / V: (reg) tărăbuc, tărăbuf, tărbuc, tărbuf, tâlb~, ~of, ~og, ~buc / Pl: ~uri, ~oace / E: bg търбух] (Reg) 1 Plasă de pescuit în formă de sac. 2 Sac de pescuit scoici. 3 Prăjină lungă, având o măciucă la un capăt, cu care se răscolesc ascunzișurile peștilor, pentru a-i stârni și a-i prinde.

târboc² sn [At: LEXIC REG. 39 / E: nct] (Olt) Nămol.

TÂRBÓC, târbocuri, s. n. Plasă de pescuit în formă de sac. ♦ Sac de pescuit scoici. [Pl. și: târboace] – Din scr. trbok, trbuk.

tărbuf sn vz târboc¹

târbuc sn vz târboc¹

TĂRBÚF s. n. v. tîrboc.

TÎRBÓC, tîrbocuri, s. n. Plasă de pescuit în formă de sac. De primăvara pînă toamna tîrziu, cu tîrbocul, pe malul bălții, prinde juveți. STANCU, D. 314. Voiesc să plece cu tîrbocul la rîu să prindă pește. ȘEZ. VI 49. ♦ Sac de pescuit scoici. [Scoicile] se prind cu un sac special, numit... sacul de scoici sau tîrboc. ANTIPA, P. 76. – Variante: tîrbúc (ANTIPA, P. 394), tărbúf (id. ib. 394) s. n.

TÎRBÚC s. n. v. tîrboc.

tîrbóc n., pl. oáce, și -úc n., pl. e (bg. tărbuh, sîrb. trbuh, pîntece, burduf, d. vsl. tribuhŭ, stomah, trŭbuha, intestine. V. tîrban). Dun. Un fel de cĭorpac de forma uneĭ marĭ pungĭ cu care se scormonește apa pe supt sălciĭ ca să se prindă peștele. Un fel de cĭorpac care se lasă maĭ mult timp în apă și se scoate cînd se crede c’a venit peștele la mămăliga pusă în el și care se numește și tărbuc (Mold. sud), halăŭ (Olt. Munt. Trans. Suc.), crîsnic (Mold.), cîrsnic (Munt. vest) și cîrstaș (Olt.). V. năpatcă.

!târboc (reg.) s. n., pl. târbocuri

târbóc (reg.) s. n., pl. târbócuri/târboáce

târbóc s. n., pl. târbócuri/târboáce

TÂRBÓC s. v. chepcel, minciog.

tîrboc s. v. CHEPCEL. MINCIOG.