TULÉI tuleie s. n. 1. Cotor al penelor nedezvoltate de pasare; puf care acopera corpul puilor de pasare. 2. Fir de mustatza sau de barba care abia a crescut (la tineri). Cf. sb. tulaj ucr. tulij.

tulei sn [At: CANTEMIR IST. 193 / V: (reg) tiu~ / Pl: ~e / E: ns cf srb tulaj ucr тулій] 1 Cotor al penelor nedezvoltate de pasare Si: (reg) tulean (1). 2 Puf care acopera corpul puilor de pasare. 3 (Fam) Fir de par abia crescut in mustatza sau in barba tinerilor. 4 (Fam; pex) Fir de par mai gros decat celelalte. 5 (Fam) Fire rare de par care se observa uneori pe fatza femeilor.

TULÉI tuleie s. n. 1. Cotor al penelor nedezvoltate de pasare; puf care acopera corpul puilor de pasare. 2. Fir de mustatza sau de barba care abia a crescut (la tineri). Cf. scr. tulaj ucr. tulij.

TULÉI tuleie s. n. (Mai ales la pl.) 1. Cotor al penelor inca nedezvoltate care acopera corpul puilor de pasare. Gasi... zece puishori de gaina piuind somnoroshi sub tuleiele lor umede. VLAHUTZA O. A. III 60. Astfel prin ghizdeie Un pui cu tuleie Muma il numeshte Noapteal incalzeshte Pina va zbura. BOLLIAC O. 78. 2. Fir de par abia crescut in mustatza sau in barba tinerilor. SHi cum zice vorba asta hop shi Prislea de douazeci shi doi de ani deabia cu citeva tuleie in barbie. CARAGIALE P. 114. Cind abia incepuse tuleiele barbiei sai umbreasca pielitza copilareasca el vorbea pe de rost toate limbile de pe lume. ODOBESCU S. III 177.

tuléĭ shi tĭuléĭ n. pl. eĭe (ung. toll tuleĭ; cp. cu mbg. tulŭ a. i. care poate fi luat de la Rominĭ k shi pol. tuleja virf de sulitza. V. shi shtulete). Est. Pana din cele dintiĭ care le cresc pasarilor dupa puf. Iron. Prim fir de mustatza orĭ de barba: nicĭ nu ĭaŭ crescut tuleĭele shi combate guvernu la gazeta! In Trans. tuleŭ pl. eĭe strujan cocean. V. tujlean shi tulug.

tuleiu n. Mold. 1. paiu gros; 2. cotorul penei (la pasari); 3. fig. par ce rasare: tuleie de barba. [SHi tiuleiu: pol. TULEĬA].

tuléi (cotor al penelor fir de par) s. n. pl. tuléie

tuléi (cotor al penelor fir de par) s. n. pl. tuléie

tulei pl. tuleie

tuleiu leie.

tuléi (ie) s. n. 1. Puf perishor. 2. Pufuletz de fructe sau de plante. 3. Cocean ciocalau panusha de porumb. Var. Trans. tulea. Mold. tiuleu tiulei. Sl. tulŭ „cilindru gol” (Cihac II 426; Tiktin Candrea) cf. torba shi sb. tulaj „cocean” rut. tulij pol. tulja „fier de lance”. La sensul al doilea ar fi putut interveni o contaminare cu tc. tüy „puf” tüylü „pufos” mai ales daca se tzine cont de var. mold. Der. din gr. τσῦλος „coloana” (Hasdeu Col. lui Traian 1874 456) sau din mag. toll (Scriban) trebuie sa fie abandonata k shi der. din lat. tubŭla (Pushcariu Dacor. V 423; REW 8968). Der. tulean (var. Olt. tujlean) s. n. (cocean ciocalau; puf perishor); tulau s. m. (Trans. bucium foarte lung al ciobanilor din scoartza de tei sau de salcie masoara 2 m. in lungime) probabil din acelashi sl. tulŭ „tub” (dupa Miklosich Slaw. Elem. 50 shi Cihac II 427; din sb. cr. tuliti „a scheuna a urla”; dupa Conev 104 din bg. tulnik); tulnica vb. (Trans. a suna din tulnic); tulug s. m. (tuleu de porumb cocean) in Trans.

tulei s. pl. (tzig.) tzigari.