2 definitzii pentru troneci
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
troneci sn [At: TDRG / Pl: ~uri ~ece / E: tron2 + eci] (Reg) 12 (SHhp) Tronishor (12). 3 Sertar.
tronécĭ n. pl. urĭ shi e (d. tron 1). Trans. Sertar.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Intrare: troneci
troneci substantiv neutru
substantiv neutru (N60) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
troneci substantiv neutru
substantiv neutru (N58) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)