4 definiții pentru trifurca (3 trifurchează)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
trifurca vtr [At: DN3 / Pzi: ~furc / E: fr trifurquer] 1-2 A (se) împărți în trei (ca brațele unei furci) Si: trifurcație (1).
TRIFURCÁ vb. refl. a se ramifica în trei ramuri, direcții. (< fr. trifurquer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trifurcá vb. refl. I A se împărți în trei ◊ „Ajungând aici acțiunea se trifurcă.” R.lit. 30 V 85 p. 21 (din fr. trifurquer; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
trifurcá vb., ind. prez. 1 sg. tirfurchéz, 3 sg. și pl. trifurcheáză[1]
- Indicarea formei pentru pers. 1 sg. pare greșită, definițiile din alte surse indică un sens unipersonal. — gall
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: trifurca (3 trifurchează)
| verb (V204) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)