13 definitzii pentru trianglu

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

TRIÁNGLU triangluri s. n. Instrument muzical de percutzie alcatuit dintro bara cilindrica de otzel indoita in forma de triunghi care se loveshte cu o bagheta din acelashi material; triunghi (3). [Pr.: trian] Din fr. triangle.

trianglu sn [At: AMFILOHIE G. F. 103v/l 1 / P: trian~ / V: (inv) ~agol ~gol ~gul ~iun~ / Pl: ~ri / E: fr triangle it triangolo lat triangulum] 1 (Inv) Triunghi (1). 2 Instrument muzical de percutzie facut dintro bara cilindrica de otzel indoita in forma de triunghi care produce sunete cristaline prin lovire cu o bagheta din acelashi metal Si: (inv) triunghi (4).

TRIÁNGLU triangluri s. n. Instrument muzical de percutzie facut dintro bara cilindrica de otzel indoita in forma de triunghi care se loveshte cu o bagheta din acelashi material; triunghi (3). [Pr.: trian] Din fr. triangle.

TRIÁNGLU triangluri s. n. Instrument muzical de percutzie in forma de triunghi facut din otzel care se loveshte cu o bagheta din acelashi metal. Pronuntzat: trian.

TRIÁNGLU s.n. Instrument muzical de percutzie alcatuit dintrun triunghi de metal care se tzine cu mana shi se loveshte cu o bagheta metalica. [Pron. trian. / < fr. triangle cf. it. triangolo germ. Triangel].

TRIÁNGLU s. n. instrument muzical de percutzie dintrun cadru de otzel triunghiular suspendat lovit cu o bagheta metalica. (< fr. triagle)

TRIÁNGLU ~ri n. Instrument muzical de percutzie constand dintro vergea de otzel indoita in forma de triunghi care fiind lovita cu o bagheta din acelashi metal emite sunete cristaline. [Sil. trianglu] /<fr. triangle it. triangolo

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

triánglu (trian) s. n. art. triánglul; pl. triángluri

triánglu s. n. (sil. trian) art. triánglul; pl. triángluri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

triunghi (trianglu) (it. trianglo; engl. triangle; fr. triangle; germ. Triangel) instrument de percutzie* idiofon. Este cunoscut din antic. de mai multe popoare: evrei greci shi romani shi avea diferite forme: circular dreptunghiular shi triunghiular. Astazi se utilizeaza numai cel de forma triunghiulara echilaterala neinchisa. Este construit dintro tija de otzel fin shi suspendat pe un suport. Sunetul se obtzine lovind instr. cu o bagheta (2) de metal. T. a fost introdus in orch. simf. in sec. 19.

Intrare: trianglu
  • silabatzie: trian-glu info
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trianglu
  • trianglul
  • trianglu‑
plural
  • triangluri
  • trianglurile
genitiv-dativ singular
  • trianglu
  • trianglului
plural
  • triangluri
  • trianglurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

trianglu, trianglurisubstantiv neutru

  • 1. Instrument muzical de percutzie alcatuit dintro bara cilindrica de otzel indoita in forma de triunghi care se loveshte cu o bagheta din acelashi material; triunghi. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: triunghi
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.