13 definitzii pentru trianglu
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
- specializate (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
TRIÁNGLU triangluri s. n. Instrument muzical de percutzie alcatuit dintro bara cilindrica de otzel indoita in forma de triunghi care se loveshte cu o bagheta din acelashi material; triunghi (3). [Pr.: trian] Din fr. triangle.
trianglu sn [At: AMFILOHIE G. F. 103v/l 1 / P: trian~ / V: (inv) ~agol ~gol ~gul ~iun~ / Pl: ~ri / E: fr triangle it triangolo lat triangulum] 1 (Inv) Triunghi (1). 2 Instrument muzical de percutzie facut dintro bara cilindrica de otzel indoita in forma de triunghi care produce sunete cristaline prin lovire cu o bagheta din acelashi metal Si: (inv) triunghi (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
TRIÁNGLU triangluri s. n. Instrument muzical de percutzie facut dintro bara cilindrica de otzel indoita in forma de triunghi care se loveshte cu o bagheta din acelashi material; triunghi (3). [Pr.: trian] Din fr. triangle.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de dante
- actziuni
TRIÁNGLU triangluri s. n. Instrument muzical de percutzie in forma de triunghi facut din otzel care se loveshte cu o bagheta din acelashi metal. Pronuntzat: trian.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
TRIÁNGLU s.n. Instrument muzical de percutzie alcatuit dintrun triunghi de metal care se tzine cu mana shi se loveshte cu o bagheta metalica. [Pron. trian. / < fr. triangle cf. it. triangolo germ. Triangel].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
TRIÁNGLU s. n. instrument muzical de percutzie dintrun cadru de otzel triunghiular suspendat lovit cu o bagheta metalica. (< fr. triagle)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
TRIÁNGLU ~ri n. Instrument muzical de percutzie constand dintro vergea de otzel indoita in forma de triunghi care fiind lovita cu o bagheta din acelashi metal emite sunete cristaline. [Sil. trianglu] /<fr. triangle it. triangolo
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
triánglu (trian) s. n. art. triánglul; pl. triángluri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
triánglu s. n. (sil. trian) art. triánglul; pl. triángluri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
TRIÁNGLU s. (MUZ.) triunghi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
TRIANGLU s. (MUZ.) triunghi.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
trianglu v. triunghi.
- sursa: DTM (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
triunghi (trianglu) (it. trianglo; engl. triangle; fr. triangle; germ. Triangel) instrument de percutzie* idiofon. Este cunoscut din antic. de mai multe popoare: evrei greci shi romani shi avea diferite forme: circular dreptunghiular shi triunghiular. Astazi se utilizeaza numai cel de forma triunghiulara echilaterala neinchisa. Este construit dintro tija de otzel fin shi suspendat pe un suport. Sunetul se obtzine lovind instr. cu o bagheta (2) de metal. T. a fost introdus in orch. simf. in sec. 19.
- sursa: DTM (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
- silabatzie: trian-glu
substantiv neutru (N39) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
trianglu, trianglurisubstantiv neutru
etimologie:
- triangle DEX '09 DEX '98 DN