tremete v vz trimite

tremét, -mít, -mís, V. trimet.

trimét, -més, a -méte v. tr. (vechĭ tremet, tremit, trimit și trămet, d. lat. tramĭtto, -mĭttĕre, din trans, dincolo, și mítto, trimet; it. traméttere, pv. trametre. – Să trimeată. V. transmít. Poruncesc să se ducă undeva: a trimete copiiĭ la școală, sluga în tîrg. Poruncesc să fie dus, expediez: a trimete vitele la păscut, scrisorile la poștă, darurĭ cuĭva. Fig. A trimete pe lumea cea-laltă (Iron.), a ucide. A trimete la plimbare (Iron.), a congedia, a spune să plece, a alunga. A trimete după cineva, a trimete să-l cheme. A trimete vorbă, a trimete pe cineva să-ĭ spună cuĭva ceva, a-ĭ comunica. – În vest -meț, să trimeață, în nord -măt, să -mată. Vechĭ trimeș, trimiș, azĭ numaĭ trimeséĭ. Part. fem. trimeasă, în nord -masă, fals -mesă, precum e fals azĭ și trimit, care e un neol. după admit.