TRAMVÁI, tramvaie, s. n. Mijloc de transport urban în comun, constând din unul până la trei vagoane (cu tracțiune electrică) care rulează pe șine. – Din fr., engl. tramway.

tramvai sn [At: BACALBAȘA, S. A. I, 171 / V: (înv) ~vei, ~anv~, (reg) traivan, trăivan / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: eg, fr tramway] Mijloc de transport în comun, folosit în interiorul orașelor, constând din unul sau mai multe vagoane care circulă pe șine, cu tracțiune electrică (în trecut și cu tracțiune animală).

TRAMVÁI, tramvaie, s. n. Mijloc de transport în comun (în interiorul orașelor), constând din unul sau mai multe vagoane (cu tracțiune electrică) care rulează pe șine. – Din fr., engl. tramway.

TRAMVÁI, tramvaie, s. n. Mijloc de transport în comun, folosit în orașele mai mari și constînd din unul sau mai multe vagoane care circulă pe șine, cu tracțiune electrică sau (în trecut) animală. Pe străzi circulă tramvaie și autobuze, mașini și căruțe. STANCU, U.R.S.S. 188. Între acestea, cu uruit de fierărie, sosește tramvaiul. BOGZA, A. Î. 244. Ele iau tramvaiul, care trece chiar pe lîngă casa lui Matei. SP. POPESCU, M. G. 47.

TRAMVÁI s.n. Vehicul de transport în comun cu tracțiune electrică și care rulează pe șine metalice. [< fr., engl. tramway, cf. engl. tram – șină plată, way – drum].

TRAMVÁI s. n. vehicul de transport în comun cu tracțiune electrică, care rulează pe șine metalice. (< fr., engl. tramway)

TRAMVÁI ~ie n. Vehicul cu tracțiune electrică, constând din vagoane care circulă pe șine metalice, folosit ca mijloc de transport urban. ◊ (A vorbi) aiurea-n ~ (a vorbi) fără rost. /<engl., fr. tramway

tramvái-bibliotécă s. n. ◊ „Bibliotecile mobile au devenit un lucru obișnuit în R.P. Ungară. Tramvaiele-biblioteci circulă la intervale regulate în diferite centre ale Budapestei.” I.B. 17 V 62 p. 3; v. și 30 IX 64 p. 3 (din tramvai + bibliotecă)

tramvaiu n. 1. cale ferată cu șine la nivelul solului și pe care tracțiunea se face prin cai sau prin electricitate, fără însă de a împiedica circulațiunea; 2. vagon ce circulă pe aceste șine (= englez tramway).

*tranváĭ n., pl. ĭe și urĭ (fr. tramway, d. engl. tramway, compus d. tram, șină lată și way, drum; it. sp. tranvia, it. și tranvai). Vagon tras de caĭ saŭ de un motor pe niște șine joase peste care pot trece trăsurile și cu care se călătorește prin oraș saŭ și afară din oraș. – Nu e nevoĭe să se scrie tramway. În Bucureștĭ mitocaniĭ zic traĭván.

tramvái s. n., pl. tramváie

tramvái s. n., pl. tramváie

tramvai

tramvaiu, -vaie.

tramvái (-íe), s. n. – Mijloc de transport în comun format din vagoane care circulă pe șine. – Var. vulgară traivan. Fr. (engl.) tramway. – Cf. tramcar, s. m. (căruță mare, vehicul tras de cai), prin contaminare cu car.

tramvai, tramvaie s. n. (deț.) traseul pe care circulă obiectele introduse ilicit într-o închisoare.

a vorbi aiurea-n tramvai / ca să nu adoarmă expr. a spune lucruri fără sens; a face afirmații nefondate.