tractrice sf [At: DN³ / E: ger Traktrix] (Mat) Curbă plană având proprietatea că, în fiecare punct al ei, segmentul de tangentă, cuprins între punctul de tangență și intersecția tangentei cu o dreaptă fixă, are lungimea constantă.

TRACTRÍCE s.f. (Mat.) Curbă plană având proprietatea că, în fiecare punct al ei, segmentul de tangentă, cuprins între punctul de tangentă și intersecția tangentei cu o dreaptă fixă, are lungimea constantă. [< germ. Traktrix, cf. lat. tractare – a trage].

TRACTRÍCE s. f. (mat.) curbă plană având proprietatea ca, în fiecare punct al ei, segmentul de tangentă cuprins între punctul de tangentă și intersecția tangentei cu o dreaptă fixă să aibă lungimea constantă. (< germ. Traktrix)