4 definiții pentru tolteu
Explicative DEX
tolteu sn vz telteu
toltéŭ și teltéŭ n., pl. eĭe (ung. töltö, care umple, adică „coș de turnat, de umplut”). Vest. Tîrnă, coș lat cu doŭă toarte. – În Arg. chelteŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
toltéu (-éie), s. n. – Coș mare. Mag. töltö (Candrea).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Jargon
toltéu, toltéie, s.n. (reg.) coș lat, cu două toarte; târnă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: tolteu
tolteu substantiv neutru
| substantiv neutru (N42) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)