tocmagi smp [At: POLIZU / V: (reg) ~aci, togm~, tojmaci, tojm~, tojmăgi, tom~, tomnaci, tomna-, toșm~ / E: tc tutmag] (Trs; Mol) Tăieței.

TOCMÁGI s. m. pl. (Mold.) Tăiței. După aceste din urmă se aduce zamă cu tocmagi și apoi sarmale sau găluște. MARIAN, NU. 499. Hîrtie cîrlionțată... și tăietă ca tocmagii. I. CR. IV 48. – Variantă: togmági (MARIAN, NU. 236) s. m. pl.

togmagi sfp vz tocmagi

TOGMÁGI s. m. pl. v. tocmagi.

TOCMÁG ~gi m. mai ales la pl. Preparat culinar din aluat nedospit, tăiat în formă de șuvițe subțiri, care se consumă fiert; tăiței. /<turc. tokmak

tăĭețél m., pl. eĭ (dim. d. tăĭat; it. tagliatelli, tăĭețeĭ). Pl. Foaĭe de cocă tăĭată în fire foarte supțirĭ: supă cu tăĭțeĭ. (Și tăițeĭ). – În nord tocmagĭ. V. trahana și colărez.

tocmág m. (turc. [pers. arm.] tutmac, pop. tutmaç, de unde și alb. tumáts, tăĭețeĭ). Nord. Tăĭețeĭ. – În Trans. și tomnagĭ (ca tomna îld. tocma).

tocmági (reg.) s. m. pl.

tocmági s. m. pl.

TOCMÁGI s. pl. v. tăiței.

tocmagi s. pl. v. TĂIȚEI.

tocmág (-gi), s. m. – Pastă făinoasă, tăițel. – Var. togmag. Mr. tumagiu. Tc. (per.) tutmac (Bogrea, Dacor., IV, 853), cf. rus. tukmačĭ (Vasmer, III, 150). Der. din mag. tögmag „sămînță de dovleac” (Scriban, Arhiva, 1913, 237) este improbabilă și a fost părăsită de autor. În Mold. – Der. tocmăgel (var. togmăgel), s. m. (ciupercă din genul Clavaria).