TĂFĂLÓG, -OÁGĂ, tăfălogi, -oage, adj. (Despre oameni; reg.) Cu mișcări încete, molâu. – Et. nec.

tăfălog¹ sm, sn vz tăvălug

tăfălog², ~oagă a vz tofolog

TĂFĂLÓG, -OÁGĂ, tăfălogi, -oage, adj. (Reg.) Cu mișcări încete, molâu. – Et. nec.

TĂFĂLÓG, -OÁGĂ, tăfălogi, -oage, adj. Cu mișcări încete, molîu. Foaie verde foi de plop, Cucule de-ăl tăfălog, Mai coboară-n vale-n Olt. I. CR. II 301. – Variantă: tofológ, -oágă (STANCU, D. 397) adj.

tăfălóg, V. tofolog.

tofolog, ~oagă [At: DR. V, 235 / V: (reg) tăfăl~ a, tăfăluc sm, ~fl~ a, sm / Pl: ~ogi, ~oage / E: fo cffofolog] 1 a (Reg) Cu mișcări încete și greoaie Si: molâu, (reg) tofăit, toflogos. 2 a (Mun; Trs) Cu picioare late și greoaie. 3 sm (Olt; îf tăfăluc) Persoană care nu știe să se îmbrace. 4 sfp (Olt) Ghete mari și rupte.

TOFOLÓG, -OÁGĂ adj. v. tăfălog.

tăvălúc și -úg m. (ca vălătuc, vălug, tumurug) și n., pl. e și urĭ (rudă cu vălug și vălătuc. Cp. și cu tăvălesc). Buștean rătund. Cilindru care se rostogolește pe ogor după boronit ca să se sfărîme toțĭ bulgăriĭ, orĭ pe arie ca să se desprindă grăunțele, orĭ pe un drum ca să se netezească petrișu. Cilindru de lemn (orĭ de fer) care se pune supt o greutate (de ex., o ladă de banĭ) ca s’o poțĭ muta (V. chezăș). – Și tăfălug, tefelug, pl. e, și tăfălog, pl. oage (vest).

tofológ, tăfălóc și tăpălóg, -oágă adj. (rudă cu tăpșesc, tapaligă). Munt. Trans. Cu picĭoare late și greoaĭe (ca rața).

tăfălóg (reg.) adj. m., pl. tăfălógi; f. tăfăloágă, pl. tăfăloáge

tăfălóg adj. m., pl. tăfălógi; f. sg. tăfăloágă, pl. tăfăloáge

TOFOLÓG adj. v. bleg, indolent, lălâu, moale, molatic, molâu, mototol.

tofolog adj. v. BLEG. INDOLENT. LĂLÎU. MOALE. MOLATIC. MOLÎU. MOTOTOL.

tofológ, tofoloágă, s.m. și f. (reg.) 1. persoană cu mișcări încete, greoaie; molâu. 2. (la pl.) ghete mari și rupte.

tofológ, tofoloagă, (toflagă), adj. – (reg.) Om leneș, care se mișcă greu; molâu (Hotea, 2006). – Cf. fofolog (MDA).

tofológ, -i, -loagă, (toflagă), adj. – Om leneș, care se mișcă greu; molâu (Hotea 2006). – Cf. fofolog.