tilișcă sf [At: COTEANU, PL. 13 / V: (reg) tel~ / Pl: ~ști, ~ște / E: nct] (Reg) 1 Plantă erbacee perenă, cu rizom, cu tulpina acoperită cu peri moi, cu frunze opuse, pețiolate și cu flori mici, albe sau roșcate, așezate în raceme Si: (reg) iarba-vrăjitoarei, vărtilică, vrăjitoare (Circaea lutetiana). 2 Planta erbacee Circaea alpina.

TILÍȘCĂ, tiliști, s. f. Plantă erbacee cu rizomul tîrîtor, cu tulpina acoperită cu peri moi, cu flori trandafirii, dispuse în ciorchine (Circaea lutetiana).

telíșcă și tilíșcă f., pl. ște, ștĭ (cp. cu rus. telúška, vițică, bg. teleški, de vițel, și ung. Teliska, Tiliska, o localitate lîngă Sibiĭ). Trans. Vrotilică.

tilíșcă s. f., g.-d. art. tilíștii; pl. tilíști

tilíșcă s. f., g.-d. art. tilíștii; pl. tilíști

TILÍȘCĂ s. (BOT.; Circaea lutetiana) (reg.) vrăjitoare, vrotilică, iarba-vrăjitoarei.

TILIȘCĂ s. (BOT.; Circaea lutetiana) (reg.) vrăjitoare, vrotilică, iarba-vrăjitoarei.

tilíșcă (-ști), s. f. – Iarba-vrăjitoarei (Circaea luteniana). – Var. telișcă. Origine necunoscută. Explicația pornind de la sl. tĕlo „imagine” (Cihac, II, 407) sau de la sl. tĕlĭste (Conev 48), bg. teleški „de juncan” (Scriban) nu satisface. Poate este o simplă var. cu schimb. de suf. de la tilincă „fluier”, dacă s-a dezvoltat vreun sens din rădăcina cu această semnificație, cf. trulișcă.