testaceu [At: COSTINESCU / Pl: ~ee / E: fr testacé cf lat testaceus] 1 sn (Lpl) Subordin de molushte al caror corp are un invelish calcaros. 2 sn (Lsg) Molusca din ordinul testacee (1). 3 a (D. molushte) Al carui corp este acoperit cu un invelish calcaros.

TESTACÉU ÉE adj. (Despre molushte) Al carui corp este acoperit cu un invelish calcaros. // s.n.pl. Subordin de molushte cu corpul acoperit de un test² [in DN]; (la sg.) molusca din acest subordin. [Pron. ceu cee. / cf. fr. testacé testacées lat. testaceus].

TESTACÉU ÉE I. adj. acoperit cu o cochilie cu un test². II. s. n. pl. 1. ordin de molushte cu corpul acoperit de un test². 2. subordin de protozoare care secreta in jurul lor o membrana organica rezistenta de natura gelatinoasa sau pseudochitinoasa. (< fr. tescacé/s/ lat. testaceus)

testaceu a. acoperit cu un tzest. ║ n. animal cu tzest: stridie broasca.

*testacéŭ ée adj. pl. f. ee (lat. tesaceus d. testa hirb carapace. V. tzeasta). Acoperit cu tzest tzestos (scoĭk carapace camasha de solzĭ groshĭ): animale testacee. S. n. Animal cu tzest.