11 definitzii pentru testaceu (s.n.)
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
TESTACÉU testacee s. n. (La pl.) Subordin de molushte al caror corp are un invelish calcaros; (shi la sg.) molusca apartzinand acestui subordin. Din fr. testacé lat. testaceus.
TESTACÉU testacee s. n. (La pl.) Subordin de molushte al caror corp are un invelish calcaros; (shi la sg.) molusca apartzinand acestui subordin. Din fr. testacé lat. testaceus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
testaceu [At: COSTINESCU / Pl: ~ee / E: fr testacé cf lat testaceus] 1 sn (Lpl) Subordin de molushte al caror corp are un invelish calcaros. 2 sn (Lsg) Molusca din ordinul testacee (1). 3 a (D. molushte) Al carui corp este acoperit cu un invelish calcaros.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
TESTACÉU testacee s. n. Molusca al carei corp este acoperit cu un invelish calcaros.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
TESTACÉU ÉE adj. (Despre molushte) Al carui corp este acoperit cu un invelish calcaros. // s.n.pl. Subordin de molushte cu corpul acoperit de un test2 [in DN]; (la sg.) molusca din acest subordin. [Pron. ceu cee. / cf. fr. testacé testacées lat. testaceus].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
TESTACÉU ÉE I. adj. acoperit cu o cochilie cu un test2. II. s. n. pl. 1. ordin de molushte cu corpul acoperit de un test2. 2. subordin de protozoare care secreta in jurul lor o membrana organica rezistenta de natura gelatinoasa sau pseudochitinoasa. (< fr. tescacé/s/ lat. testaceus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
TESTACÉU ~e n. 1) la pl. Subordin de molushte avand corpul acoperit de un test. 2) Molusca din acest subordin. /<fr. testacé
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
testaceu a. acoperit cu un tzest. ║ n. animal cu tzest: stridie broasca.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
*testacéŭ ée adj. pl. f. ee (lat. tesaceus d. testa hirb carapace. V. tzeasta). Acoperit cu tzest tzestos (scoĭk carapace camasha de solzĭ groshĭ): animale testacee. S. n. Animal cu tzest.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
testacéu s. n. art. testacéul; pl. testacée
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
testacéu s. n. pl. testacée
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
testaceu pl. testacee
- sursa: MDO (1953)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
substantiv neutru (N43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
testaceu, testaceesubstantiv neutru
- 1. Subordin de molushte al caror corp are un invelish calcaros. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Molusca apartzinand acestui subordin. DEX '09 DLRLC DN
-
- 2. Subordin de protozoare care secreta in jurul lor o membrana organica rezistenta de natura gelatinoasa sau pseudochitinoasa. MDN '00
etimologie:
- testacé DEX '09 DEX '98 DN
- testaceus DEX '09 DEX '98 DN