terteleac¹ [At: DAME, T. 153 / V: (reg) terfe~ sm, ~ag, ~leci, (sst) per~ sn / Pl: ~eci, ~ece / E: ns cf tertă] (Olt; Mun) 1 sn (La moară) Tititrez (7). 2 sn Vălug (la moară). 3 sn Parte a joagărului, pe care este fixat ferăstrăul vertical Si: pârghie. 4 a (D. lucruri) De dimensiuni mici. 5 a (D. lucruri) De mărime potrivită Si: (reg) tertelecos. 6 a (D. persoane) Scund și îndesat Si: bondoc. 1 a (D. persoane) Slab. 8 sm (Dep; îf terfeleac) Om prost.

terteleac² sm vz tartalac

terteleác și -eág n., pl. ege. Olt. Hadarag, titirez (la moară). V. ștremeleag.

perteleac sn vz terteleac¹ corectată

TERTELEÁC s. v. hădărag, titirez.

terteleac s. v. HĂDĂRAG. TITIREZ.

terteleác, s.n., adj. (reg.) 1. (s.n.) hădărag, titirez, tertă. 2. parte a joagărului, pârghie. 3. (adj.) mic, scund, îndesat, bondoc; slab, prizărit.