teleaga sf [At: PSALT. 154 / V: (reg) ~lega ~liga tia~ til~ tiliga / Pl: ~legi (inv) ~age / E: slv телѣга] 1 (Pop) Carutza mica de obicei cu doua rotzi care serveshte la transportul persoanelor sau al unor poveri ushoare Si: (reg) teleashca telegutza (1). 2 (Reg) Car fara loitre shi leuci (uneori prelungit) folosit de obicei la transportul lemnelor Si: (reg) telegar (4). 3 (Irg) Roaba. 4 (Reg) Ansamblul celor doua rotzi care se reazema grindeiul plugului Si: (reg) telegutza (3) toliga (2). 5 (Ast; reg; ic) Tileagacudoiboi Ursamica.

TELEÁGA telegi s. f. 1. Carutza mica de obicei cu doua rotzi care serveshte la transportul persoanelor sau al unor poveri ushoare. Curatza zapada la cimitir shi ducea o teleaga de paie. Facea focul sa dezghetze pamintul sa poata sapa groapa. STANCU D. 29. Intro zi de vara cu soare mult doi oameni straini coborira dintro teleaga la marginea satului. SADOVEANU O. III 193. Spre ei inainta o teleaga sprintioara. ALECSANDRI P. I 106. 2. Ansamblul celor doua rotzi care se reazema grindeiul plugului; cotiga. Cinta puiul cucului Pe coarnele plugului SHi mirla de pe teleaga Tot striga la boi sa mearga. JARNÍKBIRSEANU D. 285.

TELEÁGA ~égi f. 1) Carucior (cu doua rotzi) folosit pentru transportul persoanelor sau al unor incarcaturi ushoare; cotiga. 2) Ansamblu tehnic constand din doua rotzi de marimi diferite unite printro osie care se sprijina grindeiul plugului; cotiga. [Sil. lea] /<sl. telĕga

teleaga f. car fara loitre shi scandura servind la transportul lemnelor lungi. [Slav. TELĬEGA car].

teleága f. pl. egĭ (vsl. rus. telĭega car d. turc. talika carutza; bg. ung. taliga rut. teliga pol. telega. V. teleashca). Vechĭ. Carutza rapida cu doŭa roate (saŭ shi cu patru) intrebuintzata shi la deprins caiĭ la trap (bihunca). Azĭ. Nicĭ in car nicĭ in teleaga (saŭ in carutza) se zice cind nutzĭ place ceva in nicĭ un fel. Carutza cu doŭa roate de carat grinzĭ tirindule cu un capat pe pamint butoaĭe sh. a. (fr. haquet). Cotiga pluguluĭ saŭ cotiga caruluĭ (cea din ainte saŭ cea din apoĭ). Munt. Iron. (taliga saŭ ica). Brishca ridicula: de unde viĭ cu taliga asta? In Trans. telega teliga shi tileaga.

cotíga sf [At: PSALT. 310/31 / V: cat~ ~tiúga / Pl: ~igi (inv) ~íge / E: ucr котига] 1 Carutza scurta pentru transporturi ushoare. 2 Cantitate care se poate transporta cu cotiga (1 3 6). 3 Car mic. 4 Car saracacios cu coshul stricat. 5 Carutza cu doua rotzi Si: teleaga. 6 Car mai lung cu care se aduc lemne de la padure. 7 (Inv) Car mare cu peretzii metalici intregi folosit la transportul gunoaielor. 8 (Prc) Fiecare dintre cele doua rotzi de marime inegala legate printro osie care se reazema grindeiul plugului Si: (reg) caroaie rotila teleaga telegutza. 9 (Reg; fig) Preot batran shi barbos.

teleága s. f. g.d. art. telégii; pl. telégi

teleága s. f. g.d. art. telégii; pl. telégi

TELEÁGA s. 1. v. cotiga. 2. (TEHN.) cotiga (reg.) dric roate (pl.) rotile (pl.) (Transilv.) caroaie. (Pe ~ se reazema grindeiul plugului.)

TELEAGA s. 1. cotiga (reg.) tarabutza toliga. (~ pentru poveri ushoare.) 2. (TEHN.) cotiga (reg.) dric roate (pl.) rotile (pl.) (Transilv.) caroaie. (Pe ~ se reazema grindeiul plugului.)

teleága (égi) s. f. Carutza mica carutza ushoara cu doua rotzi. Var. telega teliga tileaga. Mr. tal’igá. Sl. tĕlega cuvint de origine dubioasa (Miklosich Slaw. Elem. 48; Cihac II 406; Conev 71; cf. Vasmer III 89) cf. bg. talĕg sb. teljiga pol. rus. telĕga slov. mag. taliga. Der. telegar s. m. (cal de trasura); telegari vb. (Olt. a obosi caii peste masura a extenua); teleashca s. f. (carutza mica) din rus. teljezka (Scriban).

teleága s.f v. tileaga („carul fara loitre”).