teflu sn [At: DR. III 448 / V: (reg) tef / Pl: ~ri / E: ns cf tifla] (Mun) 1 Rat¹. 2 (D. porci; ie) A da cu ~ful A rama. 3 (Irn; d. oameni; iae) A se obraznici.

téflu n. pl. urĭ. Munt. vest. Rit. V. flit zotca.

TÉFLU s. v. bot rat.

teflu s. v. BOT. RIT.

téflu (luri) s. n. Bot rit de porc. Var. Munt. tef. Creatzie expresiva cf. natafletz shi toate creatziile verbale care sugereaza ideea de „obiect rotund”. Dupa ipoteza improbabila a lui Bogrea Dacor. V 852 in relatzie cu tc. (arab.) tefl „saliva”. Var. circula in Dimbovitza. Der. tufli vb. (a infunda a pune o palarie pe cap shi a o turti in acelashi timp) cuvint citat in dictzionare pentru Mold. dar care se foloseshte shi in Munt. (il intrebuintzeaza Murnu; legatura cu sb. tuviti „a face socoteala” sugerata de Scriban sau cu ceh. tjukati „a turti” propusa de Cihac II 425 nu este posibila); tufla s. f. (Arg. portofel portmoneu); infuflica vb. (a se ghiftui a se satura); tuflu s. n. (Arg. portofel) in loc de tufla sau poate din germ. Zuflucht „recurs”.

teflu tefle s. n. gura.