taurobol sn [At: PROT.POP. N. D. / P: tau~ / Pl: ? / E: fr taurobole] 1 Ritual religios practicat de unele popoare antice constand in jertfirea unui taur (1). 2 (Pex) Altarul care se jertfea un taur (1).

TAUROBÓL s.n. (Ant.) Sacrificiul unui taur adus zeului Mithra zeitzei Cibele shi altor divinitatzi. [Pron. tau pl. lii. / < fr. taurobole cf. lat. taurobolium gr. taurobolion].

TAUROBÓL s. n. (ant.) sacrificiu expiator al unui taur adus zeului Mithra zeitzei Cibele shi altor divinitatzi. (< fr. taurobole lat. taurobolium)

TAURO „taur”. ◊ gr. tauros „taur” > fr. tauro it. id. germ. id. > rom. tauro. □ ~bol (v. bol) s. n. sacrificiu expiator al unui taur adus zeului Mitra shi zeitzei Cibele; ~cefal (v. cefal) s. m. monstru mitic cu cap de taur; ~fobie (v. fobie) s. f. teama patologica de tauri; ~mahie (v. mahie) s. f. 1. Arta de a lupta cu taurii. 2. Lupta mitica a taurilor cu oamenii.