9 definiții pentru sărmănel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SĂRMĂNÉL, -ÍCĂ, sărmănei, -ele, adj. (Pop.; adesea substantivat) Diminutiv al lui sărman; sărmănuț. – Sărman + suf. -el.
SĂRMĂNÉL, -ÍCĂ, sărmănei, -ele, adj. (Pop.; adesea substantivat) Diminutiv al lui sărman; sărmănuț. – Sărman + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
sărmănel [At: GORJAN, H. IV, 176/31 / V: sâr~ / Pl: ~ei / E: sărman + -el] (Pop; șhp) 1-2 am (Cam) sărman (1). 3-6 sm, a Sărman (18-19).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂRMĂNÉL, -ÍCĂ, sărmănei, -ele, adj. Diminutiv al lui sărman. 1. v. sărman (1). Mario – urmă boierul – te văd sărmănică. VISSARION, B. 183. 2. v. sărman (3). (Adesea substantivat) Ce-i vinovată, sărmănica de dînsa, ca să rabde de foame. CONTEMPORANUL, III 794. Ah! omule sărmănele, Mîngîie-te cu-a mea jele. CONACHI, P. 163. Sărmănica, vai de ea, Șede-ntr-un vîrf de nuia (Aluna).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sârmănel, ~ică a vz sărmănel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sirmanică[1] a vz sărmănel
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sărmănél (pop.) adj. m., pl. sărmănéi; f. sărmănícă, pl. sărmănéle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sărmănél adj. m., pl. sărmănéi; f. sg. sărmănícă, pl. sărmănéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SĂRMĂNÉL adj., s. v. sărăcuț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sărmănel adj., s. v. SĂRĂCUȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A70) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular |
|
| ||
plural |
|
|
sărmănel, sărmănicăadjectiv
-
- Mario – urmă boierul – te văd sărmănică. VISSARION, B. 183. DLRLC
- Ce-i vinovată, sărmănica de dînsa, ca să rabde de foame. CONTEMPORANUL, III 794. DLRLC
- Ah! omule sărmănele, Mîngîie-te cu-a mea jele. CONACHI, P. 163. DLRLC
- Sărmănica, vai de ea, Șede-ntr-un vîrf de nuia (Aluna). DLRLC
-
etimologie:
- Sărman + sufix -el. DEX '98 DEX '09