2 definitzii pentru surcalau
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
surcalau sn [At: BUGNARIU N. / V: ~cal~ ~ceal~ / Pl: ~laua / E: mg szurkáló] 1 (Reg) Bucata de fier sau sarma folosita la curatzarea lulelei. 2 (Reg) Vergea de lemn cu care se imping gloantzele din tzeava pushtii de foc. 3 Stramutare (1). 4 (Mar; Trs) Sula (1). 5 (Reg) Huludetz (3).
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
surcalắu surcaláua s.n. (reg.) 1. bucata de fier sau de sarma folosita la curatzirea lulelei. 2. vergea de lemn cu care se imping gloantzele din tzeava pushtii de soc. 3. batz ascutzit nuia sau prajina cu varf de fier cu care se indeamna vitele la mers; stramurare stramuraritza. 4. sula. 5. fusul tzevii de la suveica; huludetz.
- sursa: DAR (2002)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Intrare: surcalau
surcalau substantiv neutru
| substantiv neutru (N46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)