3 definiții pentru strămura
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
strămura vt [At: DDRF / Pzi: strămur / E: drr strămurare] (Îvr) 1 A înțepa (cu strămurarea). 2 (Fig) A ațâța (4).
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
strămurá vb., ind. prez. 1 sg. strămur, 3 sg. și pl. strămură
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
strămurá, strắmur, vb. I (înv.) 1. a înțepa cu strămurarea (v.). 2. (fig.) a ațâța.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: strămura
verb (VT2) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)