O definiție pentru stricățesc
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
stricățésc, stricățeáscă, s.m. și f. art. (reg. și fam.) persoană tânără căreia îi place viața ușoară.
Intrare: stricățesc
stricățesc substantiv masculin
| substantiv masculin (M17) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)