STRECHEÁ, strechez, vb. I. Intranz. (Înv. și pop.) (Despre animale) A porni în goană, speriat (sau ca speriat) de streche; fig. (despre oameni) a se purta ciudat, a da semne de alienație; a înnebuni. – Din streche.

strechea [At: BIBLIA (1688), 585¹/10 / V: (reg) ~răchia, ~eita, ~etea, ~richi / Pzi: ~chez, 3 (îvr) streche / E: streche] 1-2 vi, (rar) vr (Îvp; d. animale) A porni în goană, speriat (sau ca și cum ar fi speriat) de streche. 3 vi (Îvp; fig; d. oameni) A se comporta anormal. 4 vi (Pex) A înnebuni. 5 vi (Reg; d. vite) A se odihni, vara, la umbră.

STRECHEÁ, strechez, vb. I. Intranz. (Despre animale) A porni în goană, speriat (sau ca speriat) de streche; fig. (despre oameni) a se purta ciudat, a da semne de alienație; a înnebuni. – Din streche.

STRECHEÁ, strechez, vb. I. Intranz. (Mai ales la pers. 3; despre animale, rar despre oameni) A porni în goană nebună, speriat (sau ca și cum ar fi speriat) de streche; fig. (despre oameni) a se purta ciudat, a da semne de alienație. V. căpia. (Cu pronunțare regională) Dară hargatul, cînd au fost pe la prînzul cel mare, au început iarăși a străchea și au ținut tot o fugă pînă acasă. SBIERA, P. 239. Vrei să-ți spun una și bună?... Ai strechet la bătrînețe... ALECSANDRI, T. 1276.

A STRECHEÁ pers. 3 ~ză intranz. 1) (despre animale) A fugi înțepat sau ca înțepat de streche. 2) fig. pop. A se comporta în mod straniu, neobișnuit. 3) fig. A da semne de nebunie. /Din streche

străchia v vz strechea

streita v vz strechea

stretea v vz strechea

strichi v vz strechea

strecheá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 strecheáză

strecheá vb., ind. prez. 1 sg. strechéz, 3 sg. și pl. strecheáză

STRECHEÁ vb. (MED. VET.) (reg.) a bâzdări. (O vită care a ~.)

STRECHEÁ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.

STRECHEA vb. (MED. VET.) (reg.) a bîzdări. (O vită care a ~.)

strechea vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ȚICNI.