stori [At: TZICHINDEAL F. 122/20 / V: (reg) sturi^[1] / Pzi: ~rasc / E: ns cf lat extorrere „a arde tare (ceva)”] 1 vr (Irg) A se chinui (10). 2 vr A se istovi. 3 vr (Reg; ie) A i se ~ cu cineva A i se uri. 4 vt (Fig; Olt; c. i. oameni; if sturi) A seca² (7). 5 vt (Irg) A nimici. 6 vt (Olt; c.i. fiintze) A stalci (1). 78 vir (Reg) A muri¹. 9 vt (Reg) A omori. 10 vr (Fig) A se ruina. 11 vt (Ban; c. i. bani) A stoarce. 12 vt (Ban; c. i. oameni) A strange (23). 13 vt (Trs; Olt; c. i. lucruri de mancare; if sturi) A lua fara mila distrugand rupand. 14 vt (Trs; Olt; pex; c. i. lucruri de mancare; if sturi) A stinge (1). 15 vt (Olt; if sturi) A fura (1). corectata

sturi v vz stori

storắsc v. tr. V. sturasc.

sturắsc shi storắsc a i v. tr. (lat. extorreo prajaesc de tot extorresco is prajit de tot Cp. cu stur shi urasc). Vest. Potopesc prapadesc maninc tot nimicesc: acest flamind a sturit tot (V. calacanesc tuflesc). Bat raŭ: la batut de la sturit. V. refl. Solidific invirtoshez: fulgii se sturaŭ shi picĭoru nu se maĭ infunda in zapada (NPl. Ceaur 125). Ma afanisesc ma prapadesc ramin fara nimic: m’am sturit cu atitea cheltuielĭ. A tzi se sturi a fi satul (plictisit) pina’n git: mi s’a sturit cu asta (GrS. 1937 180 shi 191).

stori (rắsc ít) vb. (Banat) A disparea a pieri. Origine indoielnica. Dupa Candrea din lat. *extorrêre.

stori storasc vb. IV 1. (refl.; inv. shi reg.) a se chinui; a se istovi. 2. (fig.; reg.; despre oameni; in forma: sturi) a chinui a cauza o durere insuportabila a seca a epuiza (sufleteshte). 3. (inv. shi reg.) a nimici. 4. (reg.; despre fiintze) a stalci a bate zdravan. 5. (reg.) a muri. 6. (reg.) a omori. 7. (refl.; fig.; inv. shi reg.) a se ruina. 8. (reg.; despre bani) a stoarce. 9. (reg.; despre oameni) a strange a aduna laolalta. 10. (reg.; despre lucruri de mancare; in forma: sturi) a lua fara mila distrugand rupand; a stinge. 11. (reg.; in forma: sturi) a fura.

sturi sturasc vb. IV (reg.) V. stori.