stirigoaie sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: stereg~, sterg~, ster~, ~igie, streg~, str~, ștereg~, șterghie, șt~ / Pl: ~ / E: nct] (Bot) 1 Plantă erbacee din familia liliaceelor cu tulpina robustă, cu frunze mari, flori albe și cu fructele capsulate, folosită în popor ca purgativ, ca antispasmodic, ca insecticid etc. 2 Plantă erbacee din familia liliaceelor cu flori de culoare purpuriu-închis, care crește prin fânețe și prin păduri Si: stirigoaică, strigoaică², iarbă-șerpească, spânz-negru V spânz¹. 3 (Reg) Coada-cocoșului (Polygonatum latifolium). 4 (Reg) Ghințură (Gențiana lutea). 5 (Reg) Spânz¹ (2) (Heleborus niger). 6 (Reg) Brândușă-de-toamnă (Ciocus banaticus). 7 (Reg) Bulbuc (5) (Trollius europaeus). 8 (Reg) Odolean (Valeriana dioica). 9 (Reg) „Arnică” (1).

STIRIGOÁIE, stirigoi, s. f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor, cu florile albe; crește prin fînețe, în regiunile muntoase și se întrebuințează în medicină (Veratrum album). Iau rădăcină de stirigoaie... o pun într-o oală la foc să fiarbă. MARIAN, INS. 481. Zama de stirigoaie încă e bună la spalat vitele ce au păduchi. ȘEZ. IV 124. – Variantă: știrigoáie s. f.

STIRIGOÁIE ~ói f. Plantă erbacee toxică, cu tulpina înaltă, cu frunze late, alungite spre vârf, și cu flori grupate în inflorescențe terminale. [G.-D. strigoii] /Orig. nec.

stirigoaie f. plantă veninoasă cu florile albe și pe din afară verzui, întrebuințată în medicină (Veratrum album): poporul o întrebuințează ca insecticid și pentru a vindeca râia. [Buc. strigoaie].

stirigoáĭe și stirigóĭ V. strigoaĭe 2.

steregoaie sf vz stirigoaie

stergoaie sf vz stirigoaie

sterigoaie sf vz stirigoaie

stirigie¹ sf vz stirigoaie

strigoaie sf vz stirigoaie

știrigoaie sf vz stirigoaie

2. strigoáĭe și stirigoáĭe f., pl. oĭ (orig. neșt.). O plantă liliacee veninoasă (veratrum album) întrebuințată ca emetic, purgativ, antispazmodic, provocator de strănutare ș. a. Poporu o întrebuințează contra insectelor și rîiĭ și, în Olt., crede că îmbată peștiĭ care o mănîncă. Chear se și întrebuințează la prins păstrăviĭ, care amețesc orĭ mor dac’o mănîncă. – Și steregoaĭe, sterigoaĭe și stirigoĭ.

stirigoáie (plantă) s. f., art. stirigoáia, g.-d. art. stirigóii; pl. stirigói

stirigoáie s. f., art. stirigoáia, g.-d. art. stirigóii; pl. stirigoáie

STIRIGOÁIE s. (BOT.; Veratrum) (reg.) bozățel.

STIRIGOAIE s. (BOT.; Veratrum) (reg.) bozățel.