4 definitzii pentru staura

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

staura vi [At: ALEXI W. / Pzi: staur / E: ml stabulare cf a staura] 1 (Inv; Trs) A holba ochii (de mirare de spaima). 2 (Trs) A pofti.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

STAURÁ stắur vb. I. Tranz. (Trans.) A (se) zgai (1). (in loc de zgaura)

staurá (r át) vb. (Trans.) A privi cu teama sau cu mirare a se minuna. Origine necunoscuta. Ar putea fi cuvint identic cu a astaura vb. (Banat a pindi a urmari) care DAR il deriva de la staur „grajd” presupunind k inseamna „a urmari din grajd” ipoteza greu de admis. Poate in loc de sgaura < sgau cf. sgii.

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

staurá stáur vb. I 1. (inv.) a holba ochii (de mirare de spaima). 2. (reg.) a pofti.

Intrare: staura
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • staura
  • staurare
  • staurat
  • stauratu‑
  • staurand
  • staurandu‑
singular plural
  • staura
  • stauratzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • staur
(sa)
  • staur
  • stauram
  • staurai
  • staurasem
a II-a (tu)
  • stauri
(sa)
  • stauri
  • staurai
  • staurashi
  • stauraseshi
a III-a (el, ea)
  • staura
(sa)
  • staure
  • staura
  • staura
  • staurase
plural I (noi)
  • stauram
(sa)
  • stauram
  • stauram
  • stauraram
  • stauraseram
  • staurasem
a II-a (voi)
  • stauratzi
(sa)
  • stauratzi
  • stauratzi
  • stauraratzi
  • stauraseratzi
  • staurasetzi
a III-a (ei, ele)
  • staura
(sa)
  • staure
  • staurau
  • staurara
  • staurasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)